fac un exercitiu socant de sinceritate
abrupt si sterp de lirism
insufletit de-un spirit contondent
ce zgarie vechiul invelis al sufletului meu
e vorba despre absurd
nascut la granita dintre om si lume
pe pragul dintre sinuciderea ca gand si fapta de sinucidere
in timpul dintre actiune si reactiune
absurdul e pruncul tuturor
fiul nascut din fecioare incestuase
din mamele noastre si din fiii lor
intr-un timp universal al descompunerilor
Intre doua guri de aer, ma opresc si mai mor...
marți, 16 noiembrie 2010
sâmbătă, 13 noiembrie 2010
Inger blond-albastriu...
Cand Tu e mai presus de un ideal Al Lor,
Cand tutun ravasit, fara scrum, fara foc,
Te desparte de-un joc al firescului,
Ei se ridica, ranjesc si te striga...
ca pe nadejdea in amor.
Ei iti canta cu voce rastita ruga Ta inchinata Tie
Ei te vor pentru jertfa, te vor amorfic si totusi viu!
Sa fiu! Da! Sa fiu!
Si nu prin martiriu!
Sa fiu! Pentru un "Tu" fara de "Ei".
sa fiu, sfinte "Tu"...
si sa nu mai scriu,
miercuri, 10 noiembrie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)