miercuri, 20 februarie 2013

Nu vreau sa fiu un numar

Nu vreau sa ma ascund in fata unei halbe de bere si sa-mi mimez implicarea asa cum fac unii membri ai   asociatiilor de tineret din unele partide. Nu vreau sa fiu un numar, sa ma recomande o bucata de plastic inscriptionata cu numele meu si nu vreau sa fiu iubita/ sotia cuiva pentru a-mi spori brandul personal. (asta nu inseamna ca nu voi avea alaturi de mine un om puternic, ci faptul ca vreau sa fiu recomandata de ceea ce gandesc si explim)






Nu vreau sa stau la o masa si sa tac. Detest sa tac. 


Voi, cei din spatele unor halbe de bere, voi veti ocupa dormitand un scaun in parlament si voi veti asigura reprezentativitatea unei tari in lumea. E nevoie de o campanie de educare, pentru a va seca berea din halbe si a vedea cu alti ochi lumea.


Sunt intr-un moment in care nu stiu pe ce drum sa pornesc. Fac o mie de lucruri. Nu am timp pentru mine deloc. Fac o mie de lucruri dintre care multe nu-mi plac. Dar imi spus ca implicarea mea imi va certifica mai tarziu capacitatea. Imi spun ca ele sunt drumul batatorit spre succes. Ca niciodata nu va fi usor sa ajung undeva. Ca orice experinta e o lupta si, asa cum spunea un profesor, "sunt condamnata sa castig". Ma simt obosita si vreau sa evadez intr-o alta lume. Vreau sa experimentez munca intr-o redactie mai mult decat orice. Vreau sa ma simt inabusita de cotidian, de agitatie, de senzational si sa reusesc sa gestionez haosul relatand despre el. Vreau sa interactionez si sa informez. Vreau sa-mi formez opinii si sa le induc consumatorilor de mesaje convingerile mele. Vreau sa ma joc cu mintile lor si sa castig. 


Dar sunt obosita acum. Si nu dispun de puterea necesara pentru a face tot ce-mi propun. Tind spre munti si ma impiedic de pietre din nou. 


Am nevoie de o lectura savuroasa, o tigara buna, Mihai si gandul ca poate maine ma voi trezi de dimineata si-mi voi spune: "Astazi merg in redactie". Am nevoie de iluzia ca de maine lucrurile vor merge pe un fagas mai bun si ca in politica vor exista minti iscusite nu numai un numar cat mai mare de membri.


Pana atunci, mai trimit un mail, mai fumez o tigara fara gust, mai gust dintr-o iluzie, mai dau un telefon, ma mai incred intr-o promisiune desarta- asta am invatat ca inseamna normalitatea vietii mele.



Somn usor!


vineri, 15 februarie 2013

Frumusetea nu defileaza pe poante si nu e stindardul fericirii!

Cand sunt fericita ideile vin si pleaca cu rapiditate din mine spre mine incat nu le pot reprezenta grafia pe foi. Asa ca nu pot scrie despre ceea ce traiesc, despre ceea ce simt, despre mine, despre el, despre voi.


DEVIN pe zi ce trece o alta, sper eu, mai buna, mai frumoasa, mai iscusita in munca ei, mai inteleapta, dar nu si mai putin idealista. Port acum o alta rochie- mai cambrata, mai decoltata, caci imi regasesc trupul si gandul similare cu ale unui femei. E o rochie ereditara purtata de strabunica, bunica, mama si transmisa mie.

Am crescut Mama, am crescut Mico, am crescut Maia. Va iubesc!

Strabunica mea a fost o femeie moderna, desteapta, descurcareata. A batut Europa si America la picior si se poate bucura sa spuna ca si-a facut prieteni pretutindeni. Mi-e greu sa spun ca a gasit iubirea sau s-a lasat gasita e ea. Avea 16 ani cand strabunicul meu i-a spus primul "Te iubesc!" si i-a daruit primul sal de mohair. E o poveste vie stabunica mea pe care o iubesc enorm si care ina poarta blazonul unei femei frumoase, destepte si iubite.

Bunica mea a fost o femeie superba: buze groase, carnoase, ochi verzi mari creionati, par negru purtat mereu tapat, pantofi inalti, sacouri scurte ce-i cambrau talia. O frumusete de femeie! Genul de frumusete exuberanta si rafinata in fata careia nu ridica orice barbat ochii. Frumusetea care facea sa roseasca si cel mai stapan de sine barbat. Un caracter de fier si o alintata a sortii in anii tineretii.

Mama mea e o femeie care intoarce multe priviri. Spre deosebire de bunica, ea a fost o mignona, semanand mult cu femeile din familia tatalui ei. O romantica fara pereche, o luptatoare si... o invingatoare. Cu un corp superb, antrenat de o ambitie de fier, cu privire copilaroasa si umor caustic mama fenteaza anii si ma face sa fiu mandra ca-i sunt fiica. ( Si sa-mi doresc sa ajung asemeni ei.)

Eu am privirea mamei mele, dar forme mari, pline, mostenite de la tata. Imi spuneam ca e un contrast prea mare intre ceea ce sunt eu pe interior si ceea ce simt. Nu-mi permit prea multe gingasii si-mi reprim adeseaza sa imi exteriosizez latura ludica tocmai pentru ca mi-e teama ca nu fiu ridicola. In mintea mea, jocul nu e atributul unei fete ce adesea nu si-a recunoscut dramul de frumusete. Cu toate acestea, am ochi expresivi, am zambet frumos si stiu sa ma erijez intr-o invingatoare. Nu sunt o frumusete. Dar stiu sa-mi accentuez atuurile. Stiu ca nicidata frumusetea adevarata nu se va purta la brat cu prostia si nici nu va privi "muritorii" de pe catalige de 15cm. Stiu ca vraja feminitatii mostenite din familie s-a volatizat pana la mine, dar sper ca un dram din frumusetea lor sa renasca candva in mine.

Frumusetea nu defileaza pe poante si nu e stindardul fericirii!

luni, 4 februarie 2013

Global Village!!!!!!!!

Do you like adventure? Are you dreaming to travel all over the world? Well, Global Village is the answer!

This year AIESEC Bucharest offers you the opportunity to “visit” in just one day more than 20 countries with traditions, cultures and traditional food.

The 7th edition of the poject comes this year with something new, a Cultural Treasure Hunt in Bucharest which will take place a day before the event, on 23 February. Do not forget to subscribe! (http://www.aiesecbucharest.ro/global-village/apply-for-trasure-hunt/?lang=en)

Where, when?
23 February – the Cultural Treasure Hunt
24 February – the Event, between 12-6 pm, at Palatul National al Copiilor 

Find more details on the website: http://www.aiesecbucharest.ro/global-village/



duminică, 3 februarie 2013

S-a rasturnat caruta cu prosti... (sau "cum a dat indragosteala-n mine")

...nu la Caracal cum spune vorba din popor, ci in buza capitalei.
- Si-am cazut eu.-
Am simulat inteligenta in copilarie, adolescenta, i-am dus de nas pe netrebnici si inca o mai fac...S-ar spune ca sunt un actor iscusit.
Hiba mea? Imi ies din rol din ce in ce mai des in ultimul timp.
Ce fac acum? Ma iau peste picior, ca prea-i lapte si miere viata si prea naivuta (naiva suna prea tragic) am ajuns. :)

Un prieten bun mi-ar spune ca-i de bine: ca atata timp cat am depistat problema, rezolvarea e pe jumatate gata. Intrebarea se pune: Imi doresc rezolvari?

Oh, nuuu! Zbor, aterizez, zbor aselenizez. Si-i de bine, dragilor!
 E al naibii de bine!

:) Dar astazi ne-am propus sa fim fete destepte, sa invatam si sa luam viata in serios. Sa ne jucam de-a responsabilitatile si gandirea luminata, sa redresam biata caruta cu prosti si sa o tunam cu o pereche de jante misto, sa-i lustruim caroseria, "sa vopsim gardul" (desi inauntru-i leopardul).

Pam-Pam

O duminica frumoasa, dragilor! (Dupa viitorul examen ne intoarcem la caruta cu prosti!!!)