sâmbătă, 3 decembrie 2011

Pentru că eu sînt cea dintîi şi cea de pe urmă
Eu sînt cea venerată şi cea dispreţuită
Eu sînt prostituata şi sfîntă
Eu sînt soţia şi fecioara
Eu sînt mama şi fiica
Eu sînt braţele mamei mele
Eu sînt cea stearpă şi numeroşi sînt copiii mei
Eu sînt cea căsătorită şi fata bătrînă
Eu sînt cea care aduce pe lume şi
cea care nicicînd n-a zămislit
Eu sînt alinarea durerilor naşterii
Eu sînt soţia şi soţul
Eu am fost bărbatul care m-a crescut
Eu sînt mama tatălui meu
Sînt sora soţului meu
Şi el e copilul meu respins
Poartă-mi totdeauna respect
Pentru că eu sînt cea scandaloasă şi cea magnifică

Imn către Isis, sec. al III-lea sau al IV-lea (?),
descoperit la Nag Hammadi

luni, 28 noiembrie 2011

Poate asta e destinul insului in egala masura pasional si sensibil....

Ma judec!Nu sunt ceea ce mi-am dorit sa fiu. N-am devenit ce mi-am propus. Mi-am dovedit-o. Si... singura ramasita de bunatate, de smerenie, de sinceritate sta acum numai in remuscari. Imi pare rau pentru am incurcat borcanele de valori. Si, ca efect, multe borcane s-au ciobit. Prietenia s-a spart si, ca o substanta vascoasa, sta acum prelinsa la picioarele meu. Efortul meu de a o aduna, de a umple un nou borcan cu acea licoare e o truda sisifica si ma intreb continuu daca voi reusi.
Imi dau acum seama ca sunt disperata. Cred ca am sunat jumatate din lista de contacte, oameni cu care n-am mai vorbit de ani, doar pentru a ii intreba ce mai fac, cum se mai simt. Dupa weekendul care tocmai a trecut am ramas numai o suma infinita de temeri. Mi-e teama de viitor, de oamenii de jur-imprejurul meu, ma analizez, imi sunt propriul regizor pe scena vietii. E alogic. Scena vietii mele a devenit o barna. Pasesc cu temerea ca as putea in orice clipa sa cad. Si traiesc un paradox: publicul,oamenii cum reusesc sa ma priveasca cu atat de mare atentie, sa ma analizeze atata timp cat ei se afla acolo jos, in public, in timp ce eu sunt pe barna nu ma cunosc si, poate,sunt inferiori mie.
Viata mea e un teatru stramb. Acum, aici, eu nu mai sunt actorul menit sa distreze zei perfizi, eu imi traiesc pedeapsa.
Poate asta e destinul insului in egala masura pasional si sensibil. Vulgaritatile mele au in fundament sensibilitate, dar ce stiti voi, observatori absenti a vietilor voastre. Uitati ca la randul vostru aveti un rol de jucat si va focalizati privirile numai asupra mea. Voi judecati! Ma judecati! Pe mine! Eu! eu! eu. ...
Mi se sting expresiile. Exclamatia mi-a devenit verb mut, suflu inghitit.
Nu vreau iubire! Vreau prietenie! Caldura! Nu foc, caldura. Craciun.

... De-ar fi doar asta!!! Mi se zice continuu de catre profesori de romana, oameni pregatiti, in masura, ca sunt bombastica, alambicata, ca trabuie sa simplific putin modul in care gandesc pentru a ma face pe deplin inteleasa. Cred ca observatia asta se aplica si in cazut vietii mele sociale. Am nevoie sa vorbesc cu cineva. Cu cineva care sa-mi ofere noi perspective... E un strigat!... MUT
Vreau sa ma vad la facultate, sa termin odata cu bacul, sa am timp de mine, sa citesc o carte, sa-mi fac mascuta cu struguri pentru fata, sa fumez o tigara fara sa fiu nevoita sa ma gandesc la ceva anume...
....
ciudat!...a trecut...
chiar in clipa ce a trecut... am simtit fericire:)

vineri, 11 noiembrie 2011

Vocea umana

Drama mea spusa in mii de alte cuvinte.
Theos, uita-te in biblioteca.
Ai sa vezi cartea mea, un inel,
amintirea...


"Vocea umana" in mine. E toata literatura, sensul si non+sensul in povestea noastra.

joi, 10 noiembrie 2011

Am o satisfactie nebuna cand oamenii pe care ii estimez mult deasupra mea gresesc, in timp ce eu nu. Ceva imi spune ca imi sta in putere sa ii privesc de la egal la egal.

duminică, 11 septembrie 2011

Monotonie de stari. Mecanicitate de expesie.

Pentru El

"Nimic nu se termina inainte de a lua sfarsit."- Grey's Anatomy

lut

Le domina ploaia.Sunt vase de lut nearse, maloase de apa. Un element. Masura lui. Apa a dat forma blidului pentru ca apa sa-i urzeasca pieirea. Proportii. Proportii de apa. Blidul isi spune:" Lut si apa sunt. Prin apa ma voi intoarce si ma voi face lut."

"Pamant sunt si-n pamant ma voi intoarce"- nu-i doar legea fiirii; e si legea materiei:legea stiloului,pernei,geamului, mesei, fotografiei noastre, a pisicii si a mea.


Om de lut- Alexandrina Hristov

sâmbătă, 20 august 2011

Recenzie subiectiva

"Marea iubire a lui Sebastian"- Godot Cafe-Teatru

O piesa ce induce o stare, in care bariera intre dramaturg si rolul trunchiatal vietii acestuia e efemera, caci rolul unuia condinua simultan cu al celuilalt ca expresie a amorului. "Ai putea fi un amor."-ii spune Mihail Sebastian (M. Manole)femeii pe care o admira- Leny Caler (Rodica Mandache).

-"Eu visez. Te visez!"
-"Totdeauna, momentele mele de visare le-am plătit foarte scump."

(Dorul exista in mine de ani, e-un dor aproape patologic, cu siguranta distructiv si iremediabi. Astfel de stimuli, cum a fost piesa vazuta aseara, anesteziata intru totul realitatea palpabila in care-mi stavileam dorul. Am credinta ca si el imi poarta dor.)


"Corina : Si cum se cheama jocul dumitale ?

Stefan: Are mai multe nume, dar dumneata esti o fata cinica si de-aia razi.

Corina: Si ti-e frica de rasul meu?

Stefan: Nu. Se cheama Jocul de-a vacanta. Si se mai cheama jocul de-a uitarea. Si s-ar mai putea chema jocul de-a fericirea."-"Jocul de-a vacanta"- Mihail Sebastian

miercuri, 17 august 2011

La ora tarzie...

Duc o viata etans. Nu exista loc de simtire; de refugiu in simtire. Simtire… Acest atribut pe care-l revendicam candva si-a pierdut din sensul originar. Este pur olfactiv si kinestezic.Si-acum ma intreb… Eu? Cum ma definesc? Ce sunt ACUM?

Intalnesc zeci de persoane. Le intalnesc accidental, fara a le gasi, analizandu-le, vreun mobil in viata mea. Sunt, totusi, oameni la care fac apel mereu cand vorbesc despre trecut, dar a caror influenta nu o mai resimt. S-ar putea spune ca sunt autonoma sentimental, dar atat de putin ma mai desparte de prapastia vulnerabilitatii incat ma tem de izolarea mea, de bariera indoielnica pe care-am coborat-o intre mine si oameni... care a fost coborata intre mine si oameni.

Sunt doi ani de atunci. Am jurat eternizarea clipei… si etern am trait, traiesc si voi trai in amintire.


Ce sunt? Sunt credinta abrutizata a acelei clipe.

Ana-Diana

joi, 28 aprilie 2011

Am sa vorbesc despre verbul " a placea"...

Imi place sa-i ghicesc acelui barbat starile stranspuse in arta lui. Imi place sa-i vad chipul, sa-i intuiesc privirea, traiectoria globurilor purtatoare de irisi. Imi place sa gandesc ca- l voi privi candva direct pe MM.
Imi plac persoanele care traiesc intru echilibru, care practica meditatia. Constientizez ca nu pot trai asemeni lor. Sunt prea mult lut. Nu-i destula apa-n ochii mei.
Imi place Corsarul negru, asa va arata barbatul harazit mie.
...Chitara rece
...argintul vechi
...Van Gogh
...ciupercile
...boxul
...senzatia pe care o am cand beu nesatula apa
...Limoada acra
...ceaiul verde foarte amar
...sa ascult muzica dura; imi da dreptul la urlet, reinnoiesc astfel pactul facut prin urlet la venirea mea pe lume
...sa plang
...sa dansez
...sa fumez

Scenariu in verb mut

fotografia femeii de pe birou; femeia-mama; fiul- frumos nebun- linie de simetrie a doua femei: cea ce te-a nascut si cea ce-ti va naste fiu; femeia a trei zile; timp al nimicului; timp al revoltei; socuri electrice de resuscitare a femeii voluptate din mine- a frumoasei nebune; Iubite...; teama lui de moartea ei; teama ta de moartea mea; Iubito, hai sa ne aruncam in mare...; Nebune, poarta-ma sub aripi-nisip;

valuri de nestavilit; valui brodate pe trupurile noastre; trupuri incorsetate in scoici si libere, totusi, de stransoare; Dragul meu, nu fugi din cadru; (Dragul meu, regleaza expunerea; nu vreau o relicva arsa a iubirii noastre...)Prietenii ne-au urat "Lumina buna!"; Lasa-te inramat; pus sub sticla

Diafragma era inchisa cand el a plecat; fire de nisip mai pluteau inca, fire ce reflectau lumina.

Dupa ani si ani, pastrez pe birou rama nestearsa de praf, lucinda in lumina;
e o rama fara de chip.

vineri, 15 aprilie 2011

Epilog

"Ma iubesc", "ma respect"...
...mereu un alt cliseu...

De acum imi promit verticalitate...
(si-o bere si-un Lucky...si-o saptamana hai-hui, te-miri-unde, oferindu-mi timp pentru prieteni vechi, prieteni noi, carti, muzica)


Inca ceva: doua persoane m-au facut in numai doua zile sa ma intreb ce sunt de fapt...un om al gandirii de adancime sau sunt "ca oricare"...
Am sa-mi raspund... .
Imi dau ragaz o saptamana.
Ingaduiti-mi tacerea.

joi, 17 martie 2011

Storm in my brain

Pornind de la ideea:
sentimentele se materializeaza mai devreme sau mai tarziu (Wilde, Oscar)
+ (plus)
ramasita de gand: D-zeu trebuie sa fi fost indragostit inaintea Creatiei, trebuie sa fi fost euforic( intrebare-ramificatie: de cine sa fi fost indragostit daca inaintea Creatiei era Nimicul; si daca, dupa legile absurdului, era indragostit de Nimic, actul lui D-zeu cu Nimicul a fost unul disfunctional, care a adus cu sine naruirea- prin aparitia Creatiei.)

Rezulta: Suntem rezultatul-esec, materializarea sentimentului purtat de Our Father pentru Nimic.

Accepta-ti conditia de esec… sau gandeste-ti propria filozofie care sa-ti satisfaca naivitatea.

Exista infinit de multe sisteme de coordonate.

Trust me!

...scriam acum un an

Innodata de mana…


Ma porti la brat spre un taram brazdat de corabii surde
-Nervi-mi se atrofiaza si dor de atata mutenie
si atata culoare difuza sub apa…-
M-a porti ca si cand as fi surzenia ta si amprenta de val…
ma porti innodata de mana…

Uneori uiti ca sunt acolo…nauc ma cauti…
…ma mai agat de cate o idee de-a ta,
-in felul acesta opun rezistenta…
Si-ti amintesti atunci ca ma ai prinsa de mana;
ca m-am facut una cu pielea ta…

Sunt valul unei rochii ereditare pe care mi-a fost frica sa o port
…sau poate asa m-am obisnuit sa cred;
-n-am stiut niciodata ce sunt… asa cum nici tu nu ai stiut.

Doar cand imi infig valul, ce se face gheara in pielea ta,
…ma afli, ma vezi…si simti.

“Livada de visini”- Anton Pavlovici Cehov Spectacol in regia lui Felix Alexa

Ce inseamna sa nazui la un camp de maci, cand infuleci avid, nesatul din destinul-livada de visini si iti murdaresti gura cu fiecare fruct, te murdaresti ca de sange? Ce inseamna uitarea, aducerea-aminte, uitarea de trecut, aducerea-aminte a unei uitari? Si, mai ales, ce inseamna valsul- periplu intre sentimente infranate si sentimente nepermise?

Felix Alexa vede “Livada de visini” asemeni unei opere muzicale, “o partitura de Mozart” datorita muzicalitatii interioare cehoviene, dar si a distributiei formate din actori de exceptie: Maia Morgenstern, Mircea Albulescu, Marius Manole, Serban Ionescu, s.a. .

Cehovul lui Felix Alexa apeleaza la interpretarea destinului ca depozit de memorie prin metafora regizorala a borcanelor ce compot de visine ce inlocuiesc livada seculara. Asadar, se poate vorbi despre un Cehov necanonic, unde relatiile intre personaje evolueaza intr-o volbura de dramatism manate de considerente sociale distopice.

Piesa s-a jucat pe data de 12 noiembrie in Sala Amfiteatru a Teatrului National Bucuresti.


Piesa se mai joaca:P si-mi propun sa mai merg odata la ea.( promit sa postez mai multe dintre recenziile- notite pe care le-am facut. >:D


duminică, 13 martie 2011

marți, 1 martie 2011

atunci ca si acum....





















am fost la un concert de una singura. nu s-a mai intamplat demult sa nu fiu inconjurata de amici-incropiti pentru astfel de evenimente, sa nu ma mai mint spunandu-mi ca nu sunt singura si neinteleasa, ci ii am pe acei "ei" care se schimba de la o seara la alta.
al 3-lea an la rand, acelasi concert, aceleasi melodii, aceiasi 3 interpreti: Vintila, Baniciu si Bodolan. Acum 2 ani l-am cunoscut pe C, am primit un trandafir alb de la M, i-am vorbit putin lui Mt. Anul trecut am fost singura, m-am ferit sa nu care cumva sa fiu vazuta. Anul acesta am sorbit dintr-o cafea neagra. Mereu am stat in acelasi loc- in stanga, langa vechiul pian.
...
cautam o stare atunci, ca si acum...



http://www.youtube.com/watch?v=mcDS5hajv_U

...

Nu sunt argint viu, nu sunt particula browniana, insa ma consider preponderent energica si extrovertita. De unde pana unde am ajuns sa fac aceasta afirmatie ce nu are de-a face cu niciun topic abordat pana acum. . .
- El e un mizantrop, legat la ochi (sau mult prea clar pentru a-l putea eu intelege prin sistemul meu alambicat de gandire), nihilist, narcisist, inalt, slab si... Si-mi place! Intrebarea cu adevarat socanta este Cum de-mi place?! e o curiozitate.
Mizantropia creeaza o aura si nu, nu e lipsita de sentiment. Ar putea fi conditia geniului. Ma socheala si ma incanta capacitatea mea de a scinda spatiul lui, spatiul ingradit de el, privilegiu al unei vieti de stingher.
+E un om atat de sincer...- de ce? fiind ca nu a gasit un prilej pt. a nascoci fabulatii.
Si-a creea de unul singur urbea lui de manifestare si acum cauta sa raporteze socialul la aceasta. + Un nefericit- nu va reusi niciodata. Dar, ce incantare sa bei o bere in dreapta unui astfel de om... Sa-ti vorbeasca afectuos si plin de ingaduinta despre naivitatea cu care oamenii construiesc biserici sau despre ratiunea impletita cu sentimentul. Ca despre-un roman de amor, el vorbestre despre stele... o poezie a Universului, a stiintei...Stiintei ce i s-a dat, naiv, valenta de religie.

Si-mi place acest om...
Si nu gandim deloc la fel.
Si numai eu il vad romantic...
(...ii spun asta)
Si ma combate mereu.
Si-l simt mai puternic decat mine- ma face sa-mi las pe pamant genunchii si arma... sa ma transform in femeie calina si firava...
Sa nu mai lupt.

duminică, 27 februarie 2011

AVALANSA













Acum mai putin de jumatate de ora am iesit din Teatrul National. "Avalansa" a iscat si-n mine "ceva-ul" acela de nedescris care pune oamenii sa mediteze in fata unei lumanari, sa faca apel la actul de a scrie, sa-ti deschida ochii mai larg, sa-i deschisa larga asa cum nu au mai facut-o demult. "Sa tip" ar fi momentul. Dar sa tip exprimand, simtind, exteriorizand, inspirand si expirand concomitent vocale. Sa las de-o partea ceata consonantica in care de atata timp vietuiesc manata fiind numai de obscur si nonsens pentru a da fricii, in sfarsit, leacul.

Stie acea temere din lautrul meu ca viitoarea femeie ce-i este camin este o luptatoare?!

Poate ca-si aminteste doar vocea mamei de acum vreo ...14 ani... "tu, Diana, esti o invingatoare...".
Sunt tulburata fiindca ma simt din ce in ce mai aproape de pragul de 18 ani. Atunci o sa-mi plang, poate, adolescenta aceasta in care mi-a fost foarte frica... .
M-am visat noptile trecute pe scarile de la Universitate, vis-a-vis de statuie, acolo unde sunt vanzatori ambulanti de carti. Stiu ca-mi spuneam de una singura ca sunt studenta la filozofie. Aveam blugi verzi, o esarfa mare neagra... e amuzant, aveam sensatia ca mi-e foarte cunoscuta acea postura de studenta boema, frumoasa, foarte frumoasa pe dinauntru. ...Cred ca asa am sa fiu daca am sa ma descatusez de frica. Daca am sa indraznesc sa tip vocalic.

...sau daca am sa trec pragul.

La 18 ani, il voi suna si-i voi marturisi totul. N-are sa-mi mai pese, n-are sa-mi mai fie frica. Voi face atunci "partajul echitabil de a fi", asa cum in inocenta noastra juvenila ne promiteam unul altuia. Eu imi voi respecta promisiunea. Ce va fi apoi?! ...nu stiu.

AVALANSA se va produce in mine. Va fi infruntata de cealalta parte de mine. Va fi infranta intru totul de mine. Supusa. Distrusa.



Piesa de teatru: GENIALA

http://www.tnb.ro/index.php?page=spectacol&idspec=415

Frica
















Era un peron de amurguri intre el
si crinolina mea prea tantosa
...si fumul tigarii lui- prea dens,
altfel ne-am fi sarutat.

Era un marfar duhnind a carburant,
sine soioase si copii de tara galagiosi si murdari.
cantau cu totii un tango bizar,
iar nou nu indrazneam sa ne incepem dansul,
noi nu stiam sa ne purtam pasii printre sine si fum si crinolina mea...


El era un nebun
purta pijama vargata si duhnea a carburant.
nu intelegeam prea bine. imi spunea ca a muri sub arsita soarelui e un dar, ca nu-i e dat oricui sa moara in lumina
mai ales in lumina aceea de aur.

Eu ii spuneam ca-mi este greu sa ascult. Ii spuneam ca din moment in moment trenul meu trebuia sa soseasca si n-as fi vrut ca pana atunci sa vorbesc in van cu unul ca el, cu un necunoscut. Ii spuneam ca-mi este oricum greu sa-i disting cuvintele, ca ele se impletesc cu muzica copiilor si nu stiu cui apartin de fapt. I-am spus si despre urletul surd ce era tintuit in mine, de tempoul sacadat al clipelor ce ma desparteau de ceea ce am sa fiu...

-Ceea ce ai sa fi... Ce ai sa fi?
- O femeie purtand crinolina, o femeie in tren. Indreptandu-ma spre...
- Trenurile sunt o stare.
- Esti un nebun.
-Te numesti Rachela.
- Esti un nebun...
- Asta nu schimba nimic. Rachela asteptand trenul... Fiica Soarelui, cumul de sanse, destin, asteptand pretextul de a trai... Biata frumusete, tu nu vezi ca spre acest peron te-a purtat un alt tren.
- Esti nostim domnule... nostim...
- Rachela, stearpa de frumoasa... fara mine.
Spunand acestea, nebunul porni spre marfar lasand in urma sa o umbra.