luni, 28 octombrie 2013

nod in gat

Am adunat multe de spus. Si oricat m-as stradui nu voi reusi sa prezint nici pe sfert. In primul rand, nu mi-e bine, nu mi-e rau. Sunt pe linia de plutire. Cateodata simt ca iau apa la bord, ca ma inec un pic, dar ii scuip in fata vietii excesul de apa si-mi revin. Ii spuneam de curand lui M ca am inghitit prea multa apa in vara asta la mare incercand sa invat sa inot si ca excesul asta de apa ar motiva si excesul de lacrimi din ultima perioada. Heh...divagarile mele puerile.
Si cum spuneam, nici prea bine, nici prea rau. Nici rece, nici fierbinte. Mai mult eu si proportional mai putin din tu. Dar nu zero barat. Niciodata fara tine.

(Gandurile mele iau forme neo-moderniste, asa ca nu ma invinovatiti de lipsa logicii.)

Orice mi s-ar spune, eu cred. Mi-am descoperit paternul psihismului. Oricat timp mi-ai da, il consum pe disecat idei. De curand, un baiat-barbat mi-a spus ca sunt un copil in forma de femeie. Asa motiva el incompatibilitatea dintre noi. Era unul dintre aceia care-si doreste sa fie mobilul unei relatii. Sa lupti cu morile de vant, cu nalucile gandirii lui pentru a ajunge la el. Saracul, nu a intuit nicio clipa ca nu ma va determina sa lupt pentru el nici in ruptul capului. De ce as face-o?! Eu lupt atunci cand intuiesc ca izbanda imi ofera un dram de fericire, nu un freamat de dor in plus sau un junghi in tampla.

Deci, in ultima vreme nu am lasat timpul sa treaca pe langa mine: M-am intors la Antena, am mers la facultate, am sters cateva etajere de praf din viata mea si m-am lovit (voluntar!) de ... .

Ok. E bine. Despre ce simt nu pot sa vorbesc.

Nici despre ce simte nu pot sa vorbesc.

Nici despre maine.

Stiu doar ca nu-mi doresc sa izbucnesc. Si mai stiu ca sunt clipe in care sunt cel mai fericit om. Dar asta e cu totul si cu alta poveste. Fericirea mea e zidita de departare, de dor, de zile si nopti in care stau cu ochii atintiti pe religvele povestii ...(nu gasesc niciun atribut convenabil).
Stiu ca sunt puternica si foarte puternica in fata celor multi. Stiu ca imi restructurez cu succes zidul de aparare, ca devin pe zi ce trece mai aroganta si mai intangibila in ochii lor. Cu el sunt la fel. Doar cu el sunt la fel.

Acum nu mai pot, pe cuvant, sa scriu...

Ma duc sa-mi fumez tigara de seara si sa-mi alunga asa, poate, nodul din gat.