luni, 22 martie 2010



noapte si cald. placut. noapte si cald si placut. eu. noapte si cald si placut si eu.

trag aer in piept pe furis. pentru o fractiune de secunda las garda jos. pentro o fractiune de secunda exista. e fractinea aceea in care greutatea bucatii de carne din mine este in balans, purtata fiind de pe un picior pe altul in timp ce alunec ca magnetizata pe role.
imi vin in minte versuri de-ale lui. candva am gandit ca prin incordarea scriiturii lui il iubesc. imi placea sa ma intreb cui scrie, sa dezleg ca intr-un joc de puzzle o imagine inteligibila dintr-un amalgam de semne mici si insignifiante luate in parte.
candva nu vedea decat o oglindire a lui, acum il vad pe el.

dor. fara pricina si fara sens. nu pot concepe ca am jucat si intr-un alt teatru. rolul in care ma aflu acum a fost candva ocupat de o actrita cu o alta carisma. pentru un timp rolul a fost vacant. canvda directorul teatrului a ponegrit podelele cu desantari. of...

e noapte. si dorul musca. dorul sangereaza. dorul se cere iubit. Defapt, iubesc sa sufar din dor. "Ma indragostesc de
personaje triste…cred ca iubesc tristetea lor mai mult ca pe ele."- Asentiment.

sunt absorbita de viata mea launtrica. Am stat in fata oglinzii mult pentru a incerca sa strabat foita de argint si sa vad strafundul apelor. apa vie. apa moarta. a apelor in ca ma scald. a apelor in care scald voit simtirile mele, in care le imbalsamez pentru ca ele sa devina vesnice.
De-mi acord ragaz, incep sa ma iubesc. Inexplicabil. Iubesc religvele lasate a felurite perioade din viata mea. Resimt o obsesie inaltatoare cand rasfoiesc caiete, jurnale de demult.
simulare de a retrai idei apuse. simulare a unui sine apus. a unui sine care, de ar si verbatizat, ar fi la mai mult ca perfect.
si de ma iubesc atat, cum de gasesc unghere pentru dor?
...trebuie sa scurg ulciorul de lacrimi
...sa scurg marea de dor.

luni, 15 martie 2010

15 martie

Primavara. Vant. Dor. Asteptare. Revedere. Cer crud. Verde crud. Dor de fumat o plaja intr-un chistoc. Dor de inhalat nisip.

"Oh, puncteaza cu-al tau foc,Soare, soare ...Corpul ce intreg ma doare,Sub al vremurilor joc."("Note de primavara"- Bacovia)

duminică, 14 martie 2010

It means Serendipity?

La inceput a fost un hau imens
un gol
ca de foame.

Apoi a palpitat
un gol in doi
mi-a dat greturi.

Am vazut-o pe Eva
pe Eva din mine
-o ramificatie de grote, granit si bazalt intr-o caverna din mine.

O entitate fara reprezentari dezlocuia aerul
erau fasii lungi de pamant
- pareau retrospective gradate a ultimelor inhalari de aer proaspat in doi.

Absenta lui Adam M-a revelat Mie.
Prin El si fara de El n-as fi fost.
It means Serendipity?

Difuz







N-am sa mai ning in asta dimineata obrazul meu inrouratin alte veri de lacrimi si inghetat in ger.
Omit sa mai simt deziluzii si prunci ce se zbat si urla metalic asemeni unei piulite suspendate intr-un clopot dogit.
N-am sa mai mint si n-am sa mai am Adevar.
Voi face front comun cu mediocritata si nu voi muri...

Retorica murdara! Mincinoasa! Nu-mi pot propune nimic, nu pot atinge nimic! Nimic? Un nume anume, Mallarmei i-ar spune NMC. Eu nu-i spun nicicum. Dar resimt si redau uneori Nimicul. Definirea lui? Inexistenta a ceva existent.

Simpla retorica... . Si eu ma invart, ca un copil sarac in jurul unei brutarii de mahala, cand pornesc spre a vorbi despre noi doi... .
Cine sunt? Nascuta la granita mamei cu tatal, a dorului de zbor cu teama de a nu-mi depasi conditia. Nascuta la granita dintre Arghezi si Bacovia, in spatiul lor din Sud de Bucuresti, cu strazi ba prea pline, ba pustiite de puzderii de umanoizi manjiti in saracia strazii.
El? E lut si apoi e omul... El e cel ce rade, cel ce scrie, cel ce sufera, injura si deplange... .Ochiul lui m-a nascut ca mit. Ochiului ii datorez existenta ochiului meu. Ochiul meu e in prelungire ochiului lui- Simt adesea funiile ce ne leaga. Suntem doi batrani ce plutim pe doua barci ce se poarta impreuna-n unduirea valurilor. Barca mea se inlantuie cu barca Lui prin aceeasi parama. Avem in navod acelasi peste-gigant ce va hrani mii de guri. Ne va hrani si pe noi cu speranta sau cu iluzie. Cand el adoarme, sleit de puteri, drag barca lui aproape si sar fara zgomot alaturi. Il descant, ii alung cu buzele mele sarea si iodul ce s-au facut una cu pielea... . Ii spun atunci puternic cum il iubesc, avand credinta ca ma aude. ...Cand ma intorc in barca mea, brusc mi-e dor. Dar stiu ca suntem purtati pe Cale de acelasi navod in care sa zbate un peste-gigant ce va hranii mii de guri, stiu ca barcile noastre sunt legate cu o parama groasa, iar gatul lui a purtat buzele mele, urechea lui a auzit soaptele mele... .

Acum ma gandesc ca acel timp in care-l stiu dormind imi reveleaza orizonturi mai largi.
Dorul de El imi da ca solda Iubirea de El.

Mi-e dor...

marți, 9 martie 2010

Nu se vrea a fi poem

Soarele e fitilul de foc din buza unei pipe
iar eu firimitura de tutun ce ma las maruntita in mainile stramosilor mei.
De-as fi vreo firimitura de tutun mai rebela, m-as strecura printre degete, poate-as zbura, poate-as cadea...
-M-as salva oricum de la incinerarea intr-un corn aristocratic pentru tutun.

Am sa ard! Funingini am sa ard cu imaginea unei mari gri
pe umeri,
pe pleoape.
Am sa ard!

Aici e un abandonul firii, abandonul Meu, in fata destinului, in fata dentinului Meu.

duminică, 7 martie 2010

Iubirii de barbat...


Se macina oasele a doua universuri-femeie.
Voluptate. Pacat.
Umbre de rochii ereditare sub cupola Bisericii cu doi enoriasi.

Doua ogive intrepatrunse in forme perfecte-
Conglomerari de contrarii, dureri- amalgam-
Biserica a doua femei, biserica a unui singur altar.

Lacas ce te nasti fara voie din oricare fiica a Evei,
Priveste-ti preotesele- mama, sotie
si pune-le inelul pe deget.

Lacas ce te nasti din pacat,
Priveste-ti cupolele inalte
Ce au cladit temelie iubirii lor de barbat.

vineri, 5 martie 2010

In lipsa lui Adam

S-a oprit totul.
Sau m-am oprit in tot.
Gamba dreapta mi-a ramas suspendata-n coapsa.

Bratul mut.

Doar ochiul, ca un resort suspendat in invizibil se mai poarta-n balans
in nuditatea bizara de-o perfectiune sacra.

Sa fie o privire profana ce insfaca suflete?
Si cum as putea sa nu ma las absorbita de esteticul acesta nimicitor?
De-mi vei acoperi ochii, voi vedea cu sufletul…un zbucium ce mistuie.
…Tu, om nebun…nu te sfii de trupul gol ce aveai sa-l porti fara podoabe…
De nu iubeai o Eva ratacita careia sa-I privesti cu jing goliciunea
Si sa afunzi demoni virili in Dansa,
Iar Ea sa-I sperie, sa-I exorcizeze cu o unduire avida de foc in buze
…in trup…

Adame…Ti-e teama?
…Adame, ai pieit…?

Abstruse Frame

S-a coborat blestem.
S-a intrupat.
Si sade de-a dreapta mea.
Utopie.
Siroaie- rugini vascoase prin vene si artere dilatate de alcooli.
Prin palme ceanura se scurge - descantesc pe umeri spasmotici, prea albi

E-un veac al inmarmuririi noastre.
Si are sa vina un veac al negarii.
Apoi un altul al renegarii.

-Cunosc intinerariul
Nu, nu l-am strabatut cu Vergilius,
dar il cunosc si ma cunoaste.