sâmbătă, 20 august 2011

Recenzie subiectiva

"Marea iubire a lui Sebastian"- Godot Cafe-Teatru

O piesa ce induce o stare, in care bariera intre dramaturg si rolul trunchiatal vietii acestuia e efemera, caci rolul unuia condinua simultan cu al celuilalt ca expresie a amorului. "Ai putea fi un amor."-ii spune Mihail Sebastian (M. Manole)femeii pe care o admira- Leny Caler (Rodica Mandache).

-"Eu visez. Te visez!"
-"Totdeauna, momentele mele de visare le-am plătit foarte scump."

(Dorul exista in mine de ani, e-un dor aproape patologic, cu siguranta distructiv si iremediabi. Astfel de stimuli, cum a fost piesa vazuta aseara, anesteziata intru totul realitatea palpabila in care-mi stavileam dorul. Am credinta ca si el imi poarta dor.)


"Corina : Si cum se cheama jocul dumitale ?

Stefan: Are mai multe nume, dar dumneata esti o fata cinica si de-aia razi.

Corina: Si ti-e frica de rasul meu?

Stefan: Nu. Se cheama Jocul de-a vacanta. Si se mai cheama jocul de-a uitarea. Si s-ar mai putea chema jocul de-a fericirea."-"Jocul de-a vacanta"- Mihail Sebastian

miercuri, 17 august 2011

La ora tarzie...

Duc o viata etans. Nu exista loc de simtire; de refugiu in simtire. Simtire… Acest atribut pe care-l revendicam candva si-a pierdut din sensul originar. Este pur olfactiv si kinestezic.Si-acum ma intreb… Eu? Cum ma definesc? Ce sunt ACUM?

Intalnesc zeci de persoane. Le intalnesc accidental, fara a le gasi, analizandu-le, vreun mobil in viata mea. Sunt, totusi, oameni la care fac apel mereu cand vorbesc despre trecut, dar a caror influenta nu o mai resimt. S-ar putea spune ca sunt autonoma sentimental, dar atat de putin ma mai desparte de prapastia vulnerabilitatii incat ma tem de izolarea mea, de bariera indoielnica pe care-am coborat-o intre mine si oameni... care a fost coborata intre mine si oameni.

Sunt doi ani de atunci. Am jurat eternizarea clipei… si etern am trait, traiesc si voi trai in amintire.


Ce sunt? Sunt credinta abrutizata a acelei clipe.

Ana-Diana