luni, 28 noiembrie 2011

Poate asta e destinul insului in egala masura pasional si sensibil....

Ma judec!Nu sunt ceea ce mi-am dorit sa fiu. N-am devenit ce mi-am propus. Mi-am dovedit-o. Si... singura ramasita de bunatate, de smerenie, de sinceritate sta acum numai in remuscari. Imi pare rau pentru am incurcat borcanele de valori. Si, ca efect, multe borcane s-au ciobit. Prietenia s-a spart si, ca o substanta vascoasa, sta acum prelinsa la picioarele meu. Efortul meu de a o aduna, de a umple un nou borcan cu acea licoare e o truda sisifica si ma intreb continuu daca voi reusi.
Imi dau acum seama ca sunt disperata. Cred ca am sunat jumatate din lista de contacte, oameni cu care n-am mai vorbit de ani, doar pentru a ii intreba ce mai fac, cum se mai simt. Dupa weekendul care tocmai a trecut am ramas numai o suma infinita de temeri. Mi-e teama de viitor, de oamenii de jur-imprejurul meu, ma analizez, imi sunt propriul regizor pe scena vietii. E alogic. Scena vietii mele a devenit o barna. Pasesc cu temerea ca as putea in orice clipa sa cad. Si traiesc un paradox: publicul,oamenii cum reusesc sa ma priveasca cu atat de mare atentie, sa ma analizeze atata timp cat ei se afla acolo jos, in public, in timp ce eu sunt pe barna nu ma cunosc si, poate,sunt inferiori mie.
Viata mea e un teatru stramb. Acum, aici, eu nu mai sunt actorul menit sa distreze zei perfizi, eu imi traiesc pedeapsa.
Poate asta e destinul insului in egala masura pasional si sensibil. Vulgaritatile mele au in fundament sensibilitate, dar ce stiti voi, observatori absenti a vietilor voastre. Uitati ca la randul vostru aveti un rol de jucat si va focalizati privirile numai asupra mea. Voi judecati! Ma judecati! Pe mine! Eu! eu! eu. ...
Mi se sting expresiile. Exclamatia mi-a devenit verb mut, suflu inghitit.
Nu vreau iubire! Vreau prietenie! Caldura! Nu foc, caldura. Craciun.

... De-ar fi doar asta!!! Mi se zice continuu de catre profesori de romana, oameni pregatiti, in masura, ca sunt bombastica, alambicata, ca trabuie sa simplific putin modul in care gandesc pentru a ma face pe deplin inteleasa. Cred ca observatia asta se aplica si in cazut vietii mele sociale. Am nevoie sa vorbesc cu cineva. Cu cineva care sa-mi ofere noi perspective... E un strigat!... MUT
Vreau sa ma vad la facultate, sa termin odata cu bacul, sa am timp de mine, sa citesc o carte, sa-mi fac mascuta cu struguri pentru fata, sa fumez o tigara fara sa fiu nevoita sa ma gandesc la ceva anume...
....
ciudat!...a trecut...
chiar in clipa ce a trecut... am simtit fericire:)

vineri, 11 noiembrie 2011

Vocea umana

Drama mea spusa in mii de alte cuvinte.
Theos, uita-te in biblioteca.
Ai sa vezi cartea mea, un inel,
amintirea...


"Vocea umana" in mine. E toata literatura, sensul si non+sensul in povestea noastra.

joi, 10 noiembrie 2011

Am o satisfactie nebuna cand oamenii pe care ii estimez mult deasupra mea gresesc, in timp ce eu nu. Ceva imi spune ca imi sta in putere sa ii privesc de la egal la egal.