marți, 26 octombrie 2010

Noaptea corbilor




Noaptea corbilor e-n noaptea lui ieri,
E moartea vremelnica a prelungirii amiezelor de toamna.
Zi de negru. Zi de tuci ce ascunde sub falduri insasi ziua.

E constiinta rasturnata a doua chipuri,
Reflexia verticata a grotescului teluric.
Suntem noi, deznodati din androgin, constienti de cadere-
Tu si Eu nesatui, invrajbind hieruvimi.

Ochean, palc de lumina din ceruri, vortex, clar-
-spre cei ce am fost si spre cei ce-am rapus.
Coruri , viori, basi imi apar-
agape de vorbe si pocale de amar.


"Stand, candva, in miez de noapte, istovit, furat de soapte..."





sâmbătă, 23 octombrie 2010




A fost o zi in care am numerotat fiecare clipa: in clipele pare am zambit, in clipele impare, stinghere, am fost si eu stinghera.
A fost o zi in care mi-am dat seama ca nu-mi pot conjuga fiinta decat la diateza pasiva, fapt ce dovedeste ca sunt dependenta CEVA-ului, CINEVA-ului, ca nu am un crez vertical, ca nu SUNT complet, ca SUNT partial, ca EU SUN sau EU UNT sau EU NT sau T , dar cum tind sac red ca nu exista nuante, ci numai culori clare, gandesc la NU SUNT.Si poate prin asta, de fapt, gandesc la ADEVAR, caci poate NU SUNT ii este similar lui ADEVAR. A fost o zi in care mi-am dat seama ca eu tremor cand citesc din mine (…cand ma confront cu mine) Si ca atunci cand imi spun, fara sa analizez, cu mai mare placere ca sunt libera, atunci sunt sub jug. Sub jugul unui concept, al cuvantului, al anonimatului de care sunt inconjurata. A fost o zi in care mi-am spus ca imi sunteti dragi. Voi sunteti numiti de catre mine prieteni, iar eu sunt vazuta, ascultata si infranta tot de catre voi. Pasivitate verbala; subiectivitate accentuata in raport cu mine.(sau poate subiectivitatea acelor oameni coincide, iar asta o transforma in obietivitate colectiva). A fost o zi ce s-a incheiat. A fost o Diana care s-a incheiat si ea. Acum va scrie Diana zilei de ASTAZI ce a facut primul pas in viata. Incep de pe acum sa impart clipe. Prima clipa impara: m-a durut, am tipat. A doua para: am respirat, dulce aer. In cea de-a treia clipa sunt acum- se spune ca aceasta clipa adduce constiinta, se spune sa ea se dilate si merge in paralel cu celelalte clipe ale vietii, dureaza o viata a unei Diane minus doua clipe.
Mereu pierd sirul; n-am ajuns sa stiu cate clipe are o viata...
...mereu incerc. Chiar acum...
Diana

vineri, 22 octombrie 2010

Innodata de mana…


Ma porti la brat spre un taram brazdat de corabii surde
-Nervi-mi se atrofiaza si dor de atata mutenie
si atata culoare difuza sub apa…-

Ma porti ca si cand as fi surzenia ta si amprenta de val…
ma porti innodata de mana…
Uneori uiti ca sunt acolo… nauc, ma cauti…
…ma mai agat de cate o idee de-a ta,
-in felul acesta opun rezistenta…

Si-ti amintesti atunci ca ma ai prinsa de mana;
ca m-am facut una cu pielea ta…

Sunt valul unei rochii ereditare pe care mi-a fost frica sa o port
…sau poate asa m-am obisnuit sa cred;
-n-am stiut niciodata ce sunt… asa cum nici tu nu ai stiut.

Doar cand imi infig valul, ce se face gheara in pielea ta,
…ma afli, ma vezi…si simti.