vineri, 25 mai 2012

Acum!

Acum!- e un imperativ. Acum trebuie sa arunc naibii pantofii astia scortosi si fandositi si sa port bocanci! Acum las naibii rochia asta incorsetata si ma acopar cu o ie vaporoasa. Ascult chitari sparte si... zau! daca-mi pasa ca voua eu nu va plac!
Acum imi traiesc naufragiul, acum fac ce simt, acum dezmint adevaruri.!

sâmbătă, 19 mai 2012

Ploi de vara...

Am intarziat o ora, doua, aproape trei sa scriu aceasta postare fiind ca simteam nevoia nebuna sa spun multe, dar nu-mi gaseam cuvintele. Nu reusesc nici acum, asteptarea nu a fost un remediu. Cu toate astea incerc...
 Observ treptat ca ploile de vara imi devin prietene: imi incarlionteaza parul, imi sterg tusul si ma fac sa-mi asum tenul imperfect, formele rubensiene si stangacia de a fi deseori "verde fatis". Ploile de vara ma fac sa caut alinare in brate juvenile si-n tigari de duzina. Ploile, tot ele, imi inhiba temerile si ma arunca in viata sub auspiciul asumarii si al frumusetii.
Cred cu tarie ca nu folosesc cuvinte mari. Vorbesc despre ceea ce simt asa cum imi vine mai comod sa o fac. Nu pot sa infirm ca m-am simtit fericita, ca-mi simt fruntea mai putin incercanata, gandurile destinse. Ca iluzia unei plaje si a marii nu m-a prins in mreje si ca nu-mi este acum ideal suprem.

Zambesc, dragilor...
zambesc...
:)

joi, 17 mai 2012

Fara armura

Un dans armonizat cu stropii de ploaie
- un tempo sacadat 
in care tu si eu sunt doar notiuni abstracte
iar absolutul sta pe buzele noastre.
 Ploua si-mi hranesc dorul de dragoste cu versuri si acorduri de chitara. Acum sunt eu, am renuntat pentru o seara la armura. Mi-am demachiat ochii conturati in negru, am imbracat o camasa cu guler rotund ce nu-mi lasa la vedere tatuajul, am renuntat la cerceii din urechi. Daca as fi stiut sa crosetez, cu siguranta as fi crosetat din nevoia de sentimente autentice, de actiuni pure care sa-mi imprime traiti frumoase si zambet. In ploaia aceasta mi te-as fi dorit aproape, sub aura unui romantic care a uitat pentru cateva ore ca este un ambitios, un orgolios, un egocentric. Am fi putut amandoi pentru o ora, pentru un timp, pentru o ploaie sa renuntam la viata noastra odioasa de arcasi legati la ochi in calea destinului. Si-am fi primit in schimb eternizarea clipei.
 Am fi putut sta fata in fata si ne-am fi deslusit mai intai geometria buzelor, a sprancenelor, a pometilor, apoi, treptat, a rostirii pentru ca in final  sa ajungem la suflet. Am fi gresit un calcul minor si apoi am fi luat socoteala de la capat privind mai atent in noi.
Am fi putut mima elementele primare. Aerul intretinand focul. Focul lasandu-se aparent stins de aer pentru ca mai apoi sa incendieze o lume.

S-a oprit ploaia.

Noapte buna, dragule.

joi, 3 mai 2012

Supliciu


Ma inabuse caldura, asteptarea, incertitudinea.

Ochii vostri hazi vad hieroglifierea ratiunii mele, dar nu o pot citi.
Buzele voastre murmura difuz blamari nascute din aversiunea fata de mine.
Fruntile vi se incretesc perfide si-n adancimile lor- litere arhetipale, vad o lacrima exponentiala a tot ceea ce am trait. Mi-am dorit putina fericire. Mint. Mi-am dorit multa fericire, asemeni oricaruia dintre voi. Nu stiu in ce proportie am primit-o.  Dar stiu ca am platit reversul fiecarui zambet, fiecarui sarut, fiecarei imbratisari.
Talerul inclina de partea supliciului.