miercuri, 25 septembrie 2013

Nu-mi pasa, baiatule!

Toti barbatii pe care nu-i iubesti sunt patetici. Si ma intriga si-mi dau impresia unui razboi tacit purtat intre trecut si un potential prezent. Incearca sa imparta teritorii, sa schiteze noi harti, sa puna amprente si sa impuna ritmuri.
Iar eu nu sunt dispusa sa-mi asociez viata cu a nimanui. Eu nu sunt dispusa sa ascult poliloghia nimanui despre cat de rau fac tigarile, despre cat de nociva e cafeaua, despre o viata traita sanatos, despre pasiuni pe care nu le impartasesc. Mie nu-mi pasa unde ai facut, omule, gradiniti. Nu-mi pasa care e melodia ta preferata si nici ce mancare iti place cel mai mult.

Nu-mi pasa!

miercuri, 18 septembrie 2013

Lupta nu e purtata de barbati...

Un barbat care iubeste nu te lasa niciodata sa pleci. E litera de lege. Si nu te intreaba daca el este cel ce te face fericita. Si nu te intreaba daca nu cumva vrei un altul mai bun. Un barbat care te iubeste este pe zi ce trece mai bun pentru tine si daca simte ca tu tot ai dubii te apuca de umeri, te zdruncina, iti da fiori si apoi repeta intrebarea: "Mai bun de atat?". Atunci iti simti pielea in broboane se sare. Atunci simti ca mainile lui puternice sunt cele ce te-au capturat si te vor proteja pe veci.

Un barbat care te iubeste lupta. Ca un vanator. Esti prada lui si face totul pentru a te avea in gheare. Iti da tarcoale, se incovoiaza de furie cand un altul iti da ocheade si nu pleaca niciodata din preajma ta fara a se intoarce cu blazonul unei alte lupte castigate. Castigate pentru tine.

Acest barbat nu abandoneaza lupta atunci cand ii spui "S-a terminat!" si nu capituleaza in bratele alteia. Nu-ti spune noapte ca te va reintalni peste ani si ca veti avea copii si o casa ca in vise si-un caine si un dormitor cu tavanul spre stele. Si nu-ti spune pe veci ca abia atunci te va iubi. Sau ca te va iubi mereu chiar de va adormi langa o alta.

Un barbat care te-a iubit vreodata si care, totusi, face toate acestea, e un barbat care te iubeste si astazi sub masca. E barbatul tau-copil care nu s-a deprins inca cu lupta si nu a dobandit inca puterea.

Sa-l astepti? Sa induri? O, nu... Viata-i prea scurta. Si el a fost abia prima picatura de cucuta presarata pe buza ta de jos. El a fost abia inceputul corvoadei de a fi femeie.

Pentru femeile ca mine, lupta nu e purtata de barbati...



Argument

Sunt prea tanara si prea sincera pentru a-mi motiva vreo actiune facuta in fata cuiva. Sunt prea frumoasa si prea mandra pentru a face compromisuri. Sunt prea putin permisiva pentru ca tu sa ma faci vreo clipa sa plang! Sunt prea intelegatoare pentru a judeca.

Asa ca-mi vad de frumusetea mea, de viata pe care mi-o creez cu fiecare vis la care tanjesc sa devina realitate.

Good luck! Good luck, my ex-lover!

marți, 17 septembrie 2013

Poate ca pentru ea e mai bine sa iei numele dragostei in desert...



Nu ne-am facut niciun rau si nu ne-am fi putut face vreodata. De ce? Fiindca ne-am iubit. Fiindca ne-am regasit pentru un timp unul in celalalt, pentru ca buzele noastre s-au contopit pentru mai mult de o clipa, pentru mai mult de un pahar de vin, pentru mai mult de o iarna. Nu ne-am face niciodata niciun rau pentru ca nu ne-am putea impotrivi nicicand unei parti din noi.

E un gol nesfarsit ce imi amareste zambetul, o cautare in arhiva de stari. Cum eram eu fara tine? Cum eram eu acum un an? Stiu ca eram puternica! Ca intimidam si te intimidam! Ca atragam si te atrageam...

Imi reconstruiesc armura. Imi cambrez soldurile, imi pieptan migalos parul si imi port pieptul ca pe un blazon al feminitatii. Primesc atentia altor ochi, sarutarea altor buze, confirmari duioase si ... si nu am taria de a spune mai mult.

Nu-i iubesti, dragule, umerii. Te cunosc. Nu-ti uit vorbele. Le-am crezut fara a le cerceta si le voi mai crede... . Nu te judec. Nu am puterea. Vrei sa umpli un gol si il vei umple- Pentru ca tu nu pleci dintr-o relatie, iar ea nu va fugi asa cum am facut eu. Ti-am spus ca voi fugi... nu te-am mintit.

Te rog, nu-i spune de mine, spune-i ca o iubesti, piaptana-i si ei parul, arata-i Podul Sarului iarna, arata-i Bucurestiul de sus si du-o la un ceai. Dar nu o lasa sa puna mana pe ursuletul meu, pe umbra mea de pe pielea ta.

Poate ca pentru ea e mai bine sa iei numele dragostei in desert...

luni, 2 septembrie 2013

Impacata

Ma simt impacata. Impacata cu mine, cu voi toti, cu cei patru pereti ai camerei, cu teancul de cursuri de la facultate, cu parintii si cu toate iubirile in care am staruit vreodata.

Sunt fericita si iubesc acum cald. Fara flacari, fara jar, dar adanc. Altfel. Agapic.

Am invatat o lectie pe care nu o pot enunta, dar am invatat-o bine. Am invatat ca ceasca de cafea si tigara impartita cu tine trebuiau altfel iubite. Am invatat ca revolta nu face bine si ca la nervi ne cresc inimi gigantice impietrite. Inimi care nu mai pulseaza sange, ci venin. Am invatat ca dorul e un capitol de pret al vietii si ca prefata fiecarei carti trebuie citita cu scrupulozitate chiar daca te dor ochii si ti se incercaneaza.

Nu stiu daca se numeste nostalgie. Simt ca ar trebui, parca, sa spun "Multumesc!" pentru ceea ce simt acum. Sa multumesc unei urme de rimel curs si unui creion tocit pe hartie. Tuturor cartilor citite si tututot chistoacelor de tigara. Tuturor cafenelelor si parcurilor in care ne-am tinut de mana. Sa-i multumesc muntelui si marii. Si unei parti din noi. Acelei parti comune din noi.

Vreau sa prelungesc la nesfarsit aceasta stare. Ma imbata si ma vrajeste cum nicio alta stare nu a reusit vreodata. Sa inchid ochii atunci cand lumina ma apasa si sa continui sa vad, sa gandesc si tu sa auzi ce-ti spun, sa simti, desi departe, ce simt eu. - O minune.

O minune ce sper sa dureze mai mult de trei zile,
mai mult decat toate minunile pamantului...