joi, 17 martie 2011

Storm in my brain

Pornind de la ideea:
sentimentele se materializeaza mai devreme sau mai tarziu (Wilde, Oscar)
+ (plus)
ramasita de gand: D-zeu trebuie sa fi fost indragostit inaintea Creatiei, trebuie sa fi fost euforic( intrebare-ramificatie: de cine sa fi fost indragostit daca inaintea Creatiei era Nimicul; si daca, dupa legile absurdului, era indragostit de Nimic, actul lui D-zeu cu Nimicul a fost unul disfunctional, care a adus cu sine naruirea- prin aparitia Creatiei.)

Rezulta: Suntem rezultatul-esec, materializarea sentimentului purtat de Our Father pentru Nimic.

Accepta-ti conditia de esec… sau gandeste-ti propria filozofie care sa-ti satisfaca naivitatea.

Exista infinit de multe sisteme de coordonate.

Trust me!

...scriam acum un an

Innodata de mana…


Ma porti la brat spre un taram brazdat de corabii surde
-Nervi-mi se atrofiaza si dor de atata mutenie
si atata culoare difuza sub apa…-
M-a porti ca si cand as fi surzenia ta si amprenta de val…
ma porti innodata de mana…

Uneori uiti ca sunt acolo…nauc ma cauti…
…ma mai agat de cate o idee de-a ta,
-in felul acesta opun rezistenta…
Si-ti amintesti atunci ca ma ai prinsa de mana;
ca m-am facut una cu pielea ta…

Sunt valul unei rochii ereditare pe care mi-a fost frica sa o port
…sau poate asa m-am obisnuit sa cred;
-n-am stiut niciodata ce sunt… asa cum nici tu nu ai stiut.

Doar cand imi infig valul, ce se face gheara in pielea ta,
…ma afli, ma vezi…si simti.

“Livada de visini”- Anton Pavlovici Cehov Spectacol in regia lui Felix Alexa

Ce inseamna sa nazui la un camp de maci, cand infuleci avid, nesatul din destinul-livada de visini si iti murdaresti gura cu fiecare fruct, te murdaresti ca de sange? Ce inseamna uitarea, aducerea-aminte, uitarea de trecut, aducerea-aminte a unei uitari? Si, mai ales, ce inseamna valsul- periplu intre sentimente infranate si sentimente nepermise?

Felix Alexa vede “Livada de visini” asemeni unei opere muzicale, “o partitura de Mozart” datorita muzicalitatii interioare cehoviene, dar si a distributiei formate din actori de exceptie: Maia Morgenstern, Mircea Albulescu, Marius Manole, Serban Ionescu, s.a. .

Cehovul lui Felix Alexa apeleaza la interpretarea destinului ca depozit de memorie prin metafora regizorala a borcanelor ce compot de visine ce inlocuiesc livada seculara. Asadar, se poate vorbi despre un Cehov necanonic, unde relatiile intre personaje evolueaza intr-o volbura de dramatism manate de considerente sociale distopice.

Piesa s-a jucat pe data de 12 noiembrie in Sala Amfiteatru a Teatrului National Bucuresti.


Piesa se mai joaca:P si-mi propun sa mai merg odata la ea.( promit sa postez mai multe dintre recenziile- notite pe care le-am facut. >:D


duminică, 13 martie 2011

Duminica


cant, descant, pigulesc, repar, rasfoiesc, indoi colturi, subliniez, copertez.

curatenie-n biblioteca

marți, 1 martie 2011

atunci ca si acum....





















am fost la un concert de una singura. nu s-a mai intamplat demult sa nu fiu inconjurata de amici-incropiti pentru astfel de evenimente, sa nu ma mai mint spunandu-mi ca nu sunt singura si neinteleasa, ci ii am pe acei "ei" care se schimba de la o seara la alta.
al 3-lea an la rand, acelasi concert, aceleasi melodii, aceiasi 3 interpreti: Vintila, Baniciu si Bodolan. Acum 2 ani l-am cunoscut pe C, am primit un trandafir alb de la M, i-am vorbit putin lui Mt. Anul trecut am fost singura, m-am ferit sa nu care cumva sa fiu vazuta. Anul acesta am sorbit dintr-o cafea neagra. Mereu am stat in acelasi loc- in stanga, langa vechiul pian.
...
cautam o stare atunci, ca si acum...



http://www.youtube.com/watch?v=mcDS5hajv_U

...

Nu sunt argint viu, nu sunt particula browniana, insa ma consider preponderent energica si extrovertita. De unde pana unde am ajuns sa fac aceasta afirmatie ce nu are de-a face cu niciun topic abordat pana acum. . .
- El e un mizantrop, legat la ochi (sau mult prea clar pentru a-l putea eu intelege prin sistemul meu alambicat de gandire), nihilist, narcisist, inalt, slab si... Si-mi place! Intrebarea cu adevarat socanta este Cum de-mi place?! e o curiozitate.
Mizantropia creeaza o aura si nu, nu e lipsita de sentiment. Ar putea fi conditia geniului. Ma socheala si ma incanta capacitatea mea de a scinda spatiul lui, spatiul ingradit de el, privilegiu al unei vieti de stingher.
+E un om atat de sincer...- de ce? fiind ca nu a gasit un prilej pt. a nascoci fabulatii.
Si-a creea de unul singur urbea lui de manifestare si acum cauta sa raporteze socialul la aceasta. + Un nefericit- nu va reusi niciodata. Dar, ce incantare sa bei o bere in dreapta unui astfel de om... Sa-ti vorbeasca afectuos si plin de ingaduinta despre naivitatea cu care oamenii construiesc biserici sau despre ratiunea impletita cu sentimentul. Ca despre-un roman de amor, el vorbestre despre stele... o poezie a Universului, a stiintei...Stiintei ce i s-a dat, naiv, valenta de religie.

Si-mi place acest om...
Si nu gandim deloc la fel.
Si numai eu il vad romantic...
(...ii spun asta)
Si ma combate mereu.
Si-l simt mai puternic decat mine- ma face sa-mi las pe pamant genunchii si arma... sa ma transform in femeie calina si firava...
Sa nu mai lupt.