duminică, 24 noiembrie 2013

Azi eşti pe cont propriu.

Astăzi. Mă doare burta, capul. Oficial nu am semnal. Şi-mi semnalez lipsa prin ignoranţă şi mi.se.ru.pism. Şi mi s-a luat. Şi mi-e aşa de bine şi de cald in coconul meu de nu-uri încât nu fac nici cel mai mic efort să îţi ascult elogiile. Şi ce?! În felul ăsta primeşti şi tu un motiv în plus să-ţi antrenezi speranţele, să năzui că va fi din nou ca înainte fără să-ţi mai dictez eu cum se face. E ca mersul pe bicicletă. Iniţial cineva te susţine de şa. Apoi, îţi dă drumul. Acum e momentul în care eu voi rămâne în urmă şi voi observa dacă te-ai deprins sau nu cu pedalatul. Echilibrul este cheia. Dacă nu te increzi în fizica firească, vei cădea. Nu sunt eu exemplul bun. Nu am ştiut niciodată să merg pe bicicletă, dar pretind ca tu să ştii care-i treaba. Nu de alta, dar am adunat şi am investit în tine cele mai bune sfaturi, ţi-am făcut tutoratul şi acum... acum trebuie să te văd în echilibru. Cât de greu trebuie să fie? Cu siguranâă, nu e mai greu ca primul sărut cu ea sau ca prima noapte în care mână ta era pe pţntecele ei. Nu mai greu decât să-i înveţti nuanta roşcatului din păr şi forma alungită a coapselor. Nu mai greu ca ochii şi zâmbetul ei trunchiate atunci când mă rememorai. Dorul nu vindecă. Dorul acuză. Dorul nu iartă, dorul nu scuză. Nu-i timpul părerilor de rău. Nici nu-şi au rostul- nu mi-ai greşit- Ai încercat, doar, să iubeşti o alta şi ai realizat că nu-ţi merge. Azi vei realiza că nu sunt nici o roată de rezervă, nici o şansă care te pândeşte pe la colţuri de-a pururi. Astăzi vreau să te văd pedalând- Să văd că ai învăţat ceva şi că eşti mai mult decât omul ce-mi spune seară de seară că mă iubeşte. Petru că, am mai spus-o, iubirea nu e de ajuns pentru noi.

joi, 14 noiembrie 2013

TAXI FĂRĂ BANI, cu drag...

1,39lei/km - Cel mai mic preţ pe care îl poţi plăti la taxi. Ţinând cont de numărul maşinilor din Bucureşti, preţul de pornire, ambuteiajele şi orele de vârf, cel mai scurt drum cu taxiul te face să scoţi din buzunar minim 10 lei. Şi am omis să pun la socoteală prea-sfântul bacşiş fără de care taximetristul nu se oboseşte să te ajute cu bagajul la coborâre, chiar dacă bocceaua ta e sisifică şi te căzneşti să o mişti din loc.

Pentru o pensie, un ajutor social, un trai bazat pe alocaţiile copiilor, un drum cu taxiul până la spital este un adevărat efort financiar. Dar, dracul nu-i aşa de negru! Alex Bobeş s-a gândit la semenii săi şi... şi nu a stat cu mâinile în sân! Aşa a apărut proiectul TAXI GRATIS. 

TAXI GRATIS este UNICUL serviciu de transport GRATIS în regim de TAXI. Suni, ţi se adresează câteva întrebări, apoi maşina apare în dreptul tău în cel mai scurt timp. Fără bon, fără bani şi cu maximum de seriozitate, acest serviciu vine în ajutorul persoanelor nevoiaşe din sectoarele 2 şi 3.



Mai multe detalii despre Alex şi TAXI GRATIS găsiţi aici:

vineri, 8 noiembrie 2013

La ceas de seara

Obiectivitatea este "virtutea" specialistuil in comunicare. Si cand spun specialistului ma refer la zeci de ani de jurnalism si relatii publice, ma refer la experienta si la inducerea unui mod de a trai: acela de comunicator. Obiectivitatea nu e greu de dobandit. Nu dupa acest sistem de valori se cuantifica ea. E, de fapt, exercitiul indulgentei si a educarii opiniilor.

Eu nu pot fi obiectiva. Inspir si expir prin fiecare por indoieli si opinii. Nu pot fi impartiala si echilibrata. Nu ma pot exprima fara sa inclin balanta spre talerul mai greu, iar puctul zero dupa care ma orientez este sistemul meu de valori si principii.


Past is over

Dupa o portie de tutun. Suna si telefonul. Zbarnaie si se aprinde prin vraful de hartii de pe birou. I se innoada cuvintele si lacrimile sub barbie. I se innoada gandurile de amintiri si i se faramiteaza din nou armura.
"Cu tine sunt altfel. Cu tine mereu voi fi altfel" isi spune.
Lor le vorbeste prin portavocea tuturor experientelor cu tine. Le vorbeste printre degetele tale impregnate in carne si pe gura si pe crestet.

Dupa o luna

Dupa o luna totul se schimbase. Isi arcuise sprancenele si talia si varfurile parului. Renuntase la vocea nazala de pustoaica infumurata, renuntase la atitudinea femeii tinere si ranite. Lasa acum, in final, sa graiasca femeia din ea. Era Ea. Abia acum era Ea.