luni, 27 februarie 2012

Nu sunt facuta nici pentru a fi citita, nici pentru a fi placuta. Exist pentru a ma manifesta in forma mea cea mai pura, departe de constrangeri, departe de voi toti cei ce purtati in ochi judecata nedreapta, hula, mania. Traiesc pentru a-l cunoaste pe cel ce are sa-mi fie egalul intors si cu care voi refonda intregul. Mi-e dor, dragule, de poezie, de pasiune. As lua acum fraiele in maini si as soroci destinului calea pe care sa o apuce. As fi un despot luminat si crunt. Nu ai ridica privirea, nu ai indrazni sa fugi, caci ai sta inclestat in chelicerele mele, prins in propriile tale stangacii...

duminică, 26 februarie 2012

Frica primei nopti de primavara

O suma gaudica de frici, o miza prea mare: libertatea utopica de-mi despleti parul, de a-mi lasa bratele pe umerii Lui si capul sprijinit de tampla Cerului.

Aduna frica de lumina cu frica de a-mi tine mintea treaza, receptiva la fiecare vartej al dezolarii.
Aduna cel mai inalt sunet cu murmurul stins...
Pune la olalta frica de a privi moartea in ochi si frica de a ma privi prin ea. 

Un rezultat sunt eu. Un rezultat necalculat inca.

sâmbătă, 25 februarie 2012

Da-mi o tigara si posibilitatea de a nu te intelege



Mi-e teama ca gandesc in imagini si ca gandurile-imagini nu-mi pot fi sterse de implorari guturale sau de lacrimi, cu atat mai putin de amenintari.
Sunt vulnerabila dar ma autoeduc.
Caut compania oamenilor puternici, ma lipsesc de insi reflexivi si vadit cunoscatori de suflete, ma arunc din calea melodramelor caci traiesc una si imi este destul.
Ipocrizia cea mai mare: sa spui ca ierti! Niciodata nu o vei face, chiar ascet de-ai fi. E scris in mostenirea ta morala, a insului alienat, indepartat de conditia de sfant, alietat si aruncat in pacat.
Nu mai sunt om de doua zile. Am devenit un animal predominand instinctual diurn si in totalitate ideatic nocturn. Sunt prinsa intre contradictii monstruase si imperative hilare. 
Iubesc, urasc, ma revolt, succes, cadere, nevoie, constinta, fiinta, viata, moarte, viitor.
Nu pot defini nimic. Musc din perna.
Neftis ma priveste. Pisica asta are suflet. Asta simt. Asta vad.
Tremur spasmotic. Mi-e tema. Imi place cafeaua si intunericul. Vreau sa fumez. Si sa il intalnesc sa–l strang in brate desi prin asta mi-as calca masochist orgoliul in picioare si nu m-as mai putea in veci pretinde un om puternic.
Ma conving sau ma mint ca sunt numai tertipuri strigatele sale de ajutor spre a fi aproape de mine, de noi. 
E calaul fericirii mele.E cel ce m-a invatat sa plang, sa musca, sa urlu. E prima mea cadere de calciu. Prima noapte nedormita. 
De ce ma sperii continuu? De ce ma sperii iarasi? 
De de dracu nu am devenit imuna cu timpul? De ce dracu nu sunt cu adevarat asa cum ma pretind- putenica?
Imi frig tamplele. Sa tratez de depresie cu multa ciocolata si cafea. A naibii cadere. Al naibii mod de a iubi!
Sa frang pietre, sa ma doara, sa fac sa-l doara! Simt nevoia sa ies sa alerg, sa trantesc usa... sa fug spre mine pentru a ajunge la esenta. Si, poate, la intelegere. Da-mi Doamne, farama de intelegere, de posibilitate de decriptare a tot ce mi se intampla. Suferinta eterna ori pasagera- ce o fi?! Nu ma inrobii, Doamne, acestor amintiri negre, nu mi le inocula in constinta! Am un an greu. Foarte greu. M-am luptat cu iubiri-blestem, am invins, cred, m-am luptat cu propriile-mi limite...acum lupt cu fricile... Herculean indeplinesc munci initiatice, car jugururi initiatice... Imi vine in minte poliloghia literar-critica a lui Steihardt despre purificarea prin suferinta.... De-ar fi sa fie, sunt pe cale sa ajung beatificata...
Ce haos e in mintea mea. Soarta. A lupta cu soarta. Ce stiti voi?! Ce stiu eu?! Mi-e greu sa recunosc sa nu stiu care-mi va fi urmatorul pas. Ma vreau stapana pe situatie.Vreau sa-mi simt muschii incordandu-se ca atunci cand fac tractiuni. Vreau sa-mi vad vinele dilatate inraurindu-mi mainile stravezii. Vreau sa ma fac mai puternica, impenetrabila si frumoasa. Si sa inving. Sa am fericire.

Ma inec intr-o cafea mai neagra decat cerut in nopti fara luna...

22:25

gesturi absurde
rihtus de hienă
amintiri mai vechi decât mine strivesc.
Conştinţe.
-damnata mea conştinţă a ah-urilor şi a of-urilor mute.

Irişi lăptoşi în tâmple iluzorii 
îmi cer cu voci sumbre să le devin muză 
să le absolv de grotesc. 

eu le spun că mă tem.
ca e frig şi e vaiet şi hău în teluric. 
-nu pot să cobor printre ele.

Nu ma chemaţi în stăfundul fiinţei lumii 
Eu vreau
 ochi limpezi să văd
 voci suave sa cânt...

marți, 7 februarie 2012

Despre cufarul de scrisori de la tine, de la voi....

Nu data nicio scrisoare! Nu pastra nicio cartela de metrou! Niciun bilet!

Timpul e implacabil! Timpul doare! Nu-ti pot reciti scrisorile din cauza parsivitatii cu care le-ai dat un nume, le-ai dat o zi, o luna, un an din trecutul meu.

Sunt ganduri expirate. O scrisoare trebuie sa noteze o realitate,o stare absoluta, nu are nevoie de datare.

De la tine, de la voi n-am ganduri absolute.
De la tine, de la voi am relicvele fostelor iubiri.
Nu datez, dar ma semnez,
Diana