Duc o viata etans. Nu exista loc de simtire; de refugiu in simtire. Simtire… Acest atribut pe care-l revendicam candva si-a pierdut din sensul originar. Este pur olfactiv si kinestezic.Si-acum ma intreb… Eu? Cum ma definesc? Ce sunt ACUM?
Intalnesc zeci de persoane. Le intalnesc accidental, fara a le gasi, analizandu-le, vreun mobil in viata mea. Sunt, totusi, oameni la care fac apel mereu cand vorbesc despre trecut, dar a caror influenta nu o mai resimt. S-ar putea spune ca sunt autonoma sentimental, dar atat de putin ma mai desparte de prapastia vulnerabilitatii incat ma tem de izolarea mea, de bariera indoielnica pe care-am coborat-o intre mine si oameni... care a fost coborata intre mine si oameni.
Sunt doi ani de atunci. Am jurat eternizarea clipei… si etern am trait, traiesc si voi trai in amintire.
Ce sunt? Sunt credinta abrutizata a acelei clipe.
Ana-Diana
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu