Da-mi o tigara si posibilitatea de a nu te intelege

Mi-e teama ca gandesc in imagini si ca gandurile-imagini nu-mi pot fi sterse de implorari guturale sau de lacrimi, cu atat mai putin de amenintari.

Sunt vulnerabila dar ma autoeduc.

Caut compania oamenilor puternici, ma lipsesc de insi reflexivi si vadit cunoscatori de suflete, ma arunc din calea melodramelor caci traiesc una si imi este destul.

Ipocrizia cea mai mare: sa spui ca ierti! Niciodata nu o vei face, chiar ascet de-ai fi. E scris in mostenirea ta morala, a insului alienat, indepartat de conditia de sfant, alietat si aruncat in pacat.

Nu mai sunt om de doua zile. Am devenit un animal predominand instinctual diurn si in totalitate ideatic nocturn. Sunt prinsa intre contradictii monstruase si imperative hilare. 

Iubesc, urasc, ma revolt, succes, cadere, nevoie, constinta, fiinta, viata, moarte, viitor.

Nu pot defini nimic. Musc din perna.

Neftis ma priveste. Pisica asta are suflet. Asta simt. Asta vad.

Tremur spasmotic. Mi-e tema. Imi place cafeaua si intunericul. Vreau sa fumez. Si sa il intalnesc sa–l strang in brate desi prin asta mi-as calca masochist orgoliul in picioare si nu m-as mai putea in veci pretinde un om puternic.

Ma conving sau ma mint ca sunt numai tertipuri strigatele sale de ajutor spre a fi aproape de mine, de noi. 

E calaul fericirii mele.E cel ce m-a invatat sa plang, sa musca, sa urlu. E prima mea cadere de calciu. Prima noapte nedormita. 
De ce ma sperii continuu? De ce ma sperii iarasi? 
De de dracu nu am devenit imuna cu timpul? De ce dracu nu sunt cu adevarat asa cum ma pretind- putenica?

Imi frig tamplele. Sa tratez de depresie cu multa ciocolata si cafea. A naibii cadere. Al naibii mod de a iubi!
Sa frang pietre, sa ma doara, sa fac sa-l doara! Simt nevoia sa ies sa alerg, sa trantesc usa... sa fug spre mine pentru a ajunge la esenta. Si, poate, la intelegere. Da-mi Doamne, farama de intelegere, de posibilitate de decriptare a tot ce mi se intampla. Suferinta eterna ori pasagera- ce o fi?! Nu ma inrobii, Doamne, acestor amintiri negre, nu mi le inocula in constinta! Am un an greu. Foarte greu. M-am luptat cu iubiri-blestem, am invins, cred, m-am luptat cu propriile-mi limite...acum lupt cu fricile... Herculean indeplinesc munci initiatice, car jugururi initiatice... Imi vine in minte poliloghia literar-critica a lui Steihardt despre purificarea prin suferinta.... De-ar fi sa fie, sunt pe cale sa ajung beatificata...

Ce haos e in mintea mea. Soarta. A lupta cu soarta. Ce stiti voi?! Ce stiu eu?! Mi-e greu sa recunosc sa nu stiu care-mi va fi urmatorul pas. Ma vreau stapana pe situatie.Vreau sa-mi simt muschii incordandu-se ca atunci cand fac tractiuni. Vreau sa-mi vad vinele dilatate inraurindu-mi mainile stravezii. Vreau sa ma fac mai puternica, impenetrabila si frumoasa. Si sa inving. Sa am fericire.

Ma inec intr-o cafea mai neagra decat cerut in nopti fara luna...