le fleur du mal

Noaptea vuieste. Se ia la intrecere cu mine. Accelerez si pornesc in lupta noptii difuze.
"intra aer rece prin ventilatie, dar nu-mi poate fi mai cald de atat"
-declaratii mute.
 Temeri.
Copilul barbat imi este aproape. Candva se intorcea din Paris cu o bratara cu banuti argintati.
Alta data imi daruise biletul lui de vizitator al Turnului Eiffel.
-L-am pierdut asemeni multor clipe pretioase ce ma impiedica sa-l privesc in ochi.
"Esti frumos ca un inger."
Si apoi chinul unor cugetari prea adanci, prea involburate, febrile..
Nu e firesc ce se intampla. Fluvile mereu vor curge din munte la vale. Iar eu mereu voi fi ce-am mai fost.
La fel si el va ramane copilul unor amintiri un un Paris imaginar si imaginat.
Iar eu...
O masina vuind in noaptea lui.

Tie....

N-am sa-ti inchid gura mult-descantata cu saruturi..
Am sa te las sa-mi vorbesti pana la capat.
Am sa-ti privesc unduirile buzei de joi,
am sa-o contemplu in tacere...

si-am sa-i sug abia apoi din seve.

Ganduri unei Femei...

Ai daruit indulgente cererilor pioase
Pentru ca, mai apoi, sa seci pe dinauntru.
Barbatilor le-ai biruit jugul inselaroriilor
Pentru ca, acum, umerii tai sa se-ncovoaie de chin.

Ce-i drept? Un plop? Un crez? Un chin?
O pana stand demult pe-un scrin?
O lacrima sau tamplele-i incaruintite?
Amintire unui veac in care ii spuneai: "Iubite..."

Lasa-l sa plece! Da-i ragazul fugii!
si-apoi traieste tantric intr-un continuu joc cu Universul
Da-i scrisorile, da-i anii, da-i cearcanul stang...
Da-i de veste ca fuga lui e si eliberarea ta!