Noaptea vuieste. Se ia la intrecere cu mine. Accelerez si pornesc in lupta noptii difuze.
"intra aer rece prin ventilatie, dar nu-mi poate fi mai cald de atat"
-declaratii mute.
Temeri.
Copilul barbat imi este aproape. Candva se intorcea din Paris cu o bratara cu banuti argintati.
Alta data imi daruise biletul lui de vizitator al Turnului Eiffel.
-L-am pierdut asemeni multor clipe pretioase ce ma impiedica sa-l privesc in ochi.
"Esti frumos ca un inger."
Si apoi chinul unor cugetari prea adanci, prea involburate, febrile..
Nu e firesc ce se intampla. Fluvile mereu vor curge din munte la vale. Iar eu mereu voi fi ce-am mai fost.
La fel si el va ramane copilul unor amintiri un un Paris imaginar si imaginat.
Iar eu...
O masina vuind in noaptea lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu