miercuri, 2 iunie 2010

M-am afiliat mereu ideilor abstracte. Si m-am zbatut in cadre de neinteles. Am jucat in hora la o nunta muta pana la crapatul zorilor si apoi m-am lasat invadata de zgomot, materializata prin zgomot.
Formele impure nu pot exista fara de zgomot: ura rahnest din pieptul pamantului: omul stramb a fost conceput sub geamat si s-a nascut in spasma propriului urlet, dalta a cioplit mereu imperfect piatra, iar piatra mereu a urlat, iar eu, inainte de a scrie, plang isteric si frang in minte hotare perfecte- reneg perfectiunea.
Zgomot- marca a pozitivismului.
Candva ai acordat chitara. Altcandva ai ciupit corzile. Acum imi amintesc acordurile... erau false, ipocrit de dulci. Erau electrizante, de o sonoritate rotunda intr-o perfecta regie, in timp ce eu eram lipsita de rosu pe buze, lipsida de fard.

3 comentarii:

Sedina spunea...

Doamne, cata candoare in aceasta fiinta frumoasa!

Ana-Diana Bone spunea...

Alina, mi-e dor de tine !!!! >:D<

Sedina spunea...

Si mie imi e foarte dor de tine! >:D<