Noaptea corbilor

Noaptea corbilor e-n noaptea lui ieri,
E moartea vremelnica a prelungirii amiezelor de toamna.
Zi de negru. Zi de tuci ce ascunde sub falduri insasi ziua.

E constiinta rasturnata a doua chipuri,
Reflexia verticata a grotescului teluric.
Suntem noi, deznodati din androgin, constienti de cadere-
Tu si Eu nesatui, invrajbind hieruvimi.

Ochean, palc de lumina din ceruri, vortex, clar-
-spre cei ce am fost si spre cei ce-am rapus.
Coruri , viori, basi imi apar-
agape de vorbe si pocale de amar.

"Stand, candva, in miez de noapte, istovit, furat de soapte..."