Acum mai putin de jumatate de ora am iesit din Teatrul National. "Avalansa" a iscat si-n mine "ceva-ul" acela de nedescris care pune oamenii sa mediteze in fata unei lumanari, sa faca apel la actul de a scrie, sa-ti deschida ochii mai larg, sa-i deschisa larga asa cum nu au mai facut-o demult. "Sa tip" ar fi momentul. Dar sa tip exprimand, simtind, exteriorizand, inspirand si expirand concomitent vocale. Sa las de-o partea ceata consonantica in care de atata timp vietuiesc manata fiind numai de obscur si nonsens pentru a da fricii, in sfarsit, leacul.
Stie acea temere din lautrul meu ca viitoarea femeie ce-i este camin este o luptatoare?!
Poate ca-si aminteste doar vocea mamei de acum vreo ...14 ani... "tu, Diana, esti o invingatoare...".
Sunt tulburata fiindca ma simt din ce in ce mai aproape de pragul de 18 ani. Atunci o sa-mi plang, poate, adolescenta aceasta in care mi-a fost foarte frica... .
M-am visat noptile trecute pe scarile de la Universitate, vis-a-vis de statuie, acolo unde sunt vanzatori ambulanti de carti. Stiu ca-mi spuneam de una singura ca sunt studenta la filozofie. Aveam blugi verzi, o esarfa mare neagra... e amuzant, aveam sensatia ca mi-e foarte cunoscuta acea postura de studenta boema, frumoasa, foarte frumoasa pe dinauntru. ...Cred ca asa am sa fiu daca am sa ma descatusez de frica. Daca am sa indraznesc sa tip vocalic.
...sau daca am sa trec pragul.
La 18 ani, il voi suna si-i voi marturisi totul. N-are sa-mi mai pese, n-are sa-mi mai fie frica. Voi face atunci "partajul echitabil de a fi", asa cum in inocenta noastra juvenila ne promiteam unul altuia. Eu imi voi respecta promisiunea. Ce va fi apoi?! ...nu stiu.
AVALANSA se va produce in mine. Va fi infruntata de cealalta parte de mine. Va fi infranta intru totul de mine. Supusa. Distrusa.
Piesa de teatru: GENIALA
http://www.tnb.ro/index.php?page=spectacol&idspec=415
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu