Vreau sa fiu arhitecta clipei tale de fericire. Sa te vad destins, privind cald, cu bratele lasate domol sa alunece pe speteaza scaunului meu. Sa te privesc strengaseste cum te lupti cu sulurile de hartie glasata, cum fosnesti si indoiesti colturi, cum tai cu dintii bucatile de scoci. Sa ma intrebi la ce ma gandesc atunci cand ma surprinzi privindu-te.Sa-ti spun ca nu am nimic in minte. Si sa mint. Sa am, de fapt, proiectat pe retina tabloul scribului cu buze sangerii, sigiliu regal, penite imbibate avid in indigo si rosu. Sa te intreb la randu-mi ce iti trece prin minte. si sa-mi spui: "prostii". Sa fim copii, dezbracati de armuri implacabile si reci. Senini si sinceri. Sa sorbi din cana mea. Sa-mi para mai bun cafeaua ta.
Diana
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu