Cand salvarea mea e in genunea unei cafele tari…
Imi multumesc pentru ca mi-ai deschis ochii -sa vad
Ca mi-ai tinut pieptul la pieptu-ti -sa simt
Pentru ca mi-ai dat aripi si acum astepti sa-mi admiri
zborul asa cum prefigurai naiv in copilarie.
Te visez. In noaptea noptilor. Te simt sub luna plina. Sunt
fericita pentru ca simt. Acum realizez ca nu mi-am dorit reciprocitate, mi-am
dorit numai sa simt. Acum o fac. Si simt.
Si o simt in zorii zilei cand imi infig picioarele in paman
si-mi intind oasele.
O simt in acel scartait strident al incheieturile, in
incordarea degetelor pe stilou, in nuanta buzelor pe care mi le conturez cu
religiozitate.
Cand imi spal fata, o spal de pacatul de a fi ranit in viata
din dragoste, iar picurii prelinsi pe buze imi amintesc motivarea si jugul
nectarifer: simt.
Dragule, iti multumesc.
Gustav Klimt-Sarutul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu