eu vs. ei

Aseara am iesit cu prietenele mele si cu Mister la un suc. Simplu si frumos ca "Buna ziua!" Si cum era de la sine inteles, s-au iscat discutii foarte interesante care, ulterior, au fost dezbatute intre fete si rumegate pe indelete de mine pana la 5 dimineata cand am reusit sa adorm.

Cum se defineste problema cu iubirea si relatiile? Intrebarea e sinonima cu o alta care-mi vine acum in minte: "Cum vulgarizam conceptul de relatie? (Analizand si analizand cred ca e posibil sa uitam sa traim. Sentimentele nu pot fi incadrate in forma unor concepte cu care sa ne permitem sa jonglam.)

Raspunsul cvorumului: E "de bine" sa te iubeasca el mai mult decat il iubesti tu. "Altfel suferi."

Raspunsul meu: E tragic sa te simti iubita si sa nu poti iubi. Nu poti trai cu sentimentul de vinovatie si indatorare. Nu poti sa iei asupra ta un cumul de sentimente care nu ti se cuvin. Si in plus, iubirea e un schimb continuu stimul-raspuns pentru care rezonanta partenerilor e unicul criteriu.

Parintii isi doresc sa ne tina departe de orice ne-ar face rau. " Axeaza-te pe oportunitati, Diana. Si vedeti-va amandoi de scoala!" Sesiune! Sesiune! Sesiune!

- Imperatv dupa imperativ- non-raspunsurile tale.

E clar, parintii si prietenii ne vor binele dar nu ne pot impune masura in care sa iubm, nu au cum sa empatizeze intru totul cu noi, nu au cum sa simta ce simtim.

Si, in plus, exista o doza de cacealma in fiecare destin. Dragilor, nu sunt chiar atat de naiva incat sa nu realizez asta...

Si, in plus, odata ce m-am ars, suflu si-n iaurt...

Va asigur ca am, inca, capul pe umeri...(ca gandurile-mi zboara haihui e alta poveste...)