Nu vreau sa fiu un numar

Nu vreau sa ma ascund in fata unei halbe de bere si sa-mi mimez implicarea asa cum fac unii membri ai   asociatiilor de tineret din unele partide. Nu vreau sa fiu un numar, sa ma recomande o bucata de plastic inscriptionata cu numele meu si nu vreau sa fiu iubita/ sotia cuiva pentru a-mi spori brandul personal. (asta nu inseamna ca nu voi avea alaturi de mine un om puternic, ci faptul ca vreau sa fiu recomandata de ceea ce gandesc si explim)

Nu vreau sa stau la o masa si sa tac. Detest sa tac. 

Voi, cei din spatele unor halbe de bere, voi veti ocupa dormitand un scaun in parlament si voi veti asigura reprezentativitatea unei tari in lumea. E nevoie de o campanie de educare, pentru a va seca berea din halbe si a vedea cu alti ochi lumea.

Sunt intr-un moment in care nu stiu pe ce drum sa pornesc. Fac o mie de lucruri. Nu am timp pentru mine deloc. Fac o mie de lucruri dintre care multe nu-mi plac. Dar imi spus ca implicarea mea imi va certifica mai tarziu capacitatea. Imi spun ca ele sunt drumul batatorit spre succes. Ca niciodata nu va fi usor sa ajung undeva. Ca orice experinta e o lupta si, asa cum spunea un profesor, "sunt condamnata sa castig". Ma simt obosita si vreau sa evadez intr-o alta lume. Vreau sa experimentez munca intr-o redactie mai mult decat orice. Vreau sa ma simt inabusita de cotidian, de agitatie, de senzational si sa reusesc sa gestionez haosul relatand despre el. Vreau sa interactionez si sa informez. Vreau sa-mi formez opinii si sa le induc consumatorilor de mesaje convingerile mele. Vreau sa ma joc cu mintile lor si sa castig. 

Dar sunt obosita acum. Si nu dispun de puterea necesara pentru a face tot ce-mi propun. Tind spre munti si ma impiedic de pietre din nou. 

Am nevoie de o lectura savuroasa, o tigara buna, Mihai si gandul ca poate maine ma voi trezi de dimineata si-mi voi spune: "Astazi merg in redactie". Am nevoie de iluzia ca de maine lucrurile vor merge pe un fagas mai bun si ca in politica vor exista minti iscusite nu numai un numar cat mai mare de membri.

Pana atunci, mai trimit un mail, mai fumez o tigara fara gust, mai gust dintr-o iluzie, mai dau un telefon, ma mai incred intr-o promisiune desarta- asta am invatat ca inseamna normalitatea vietii mele.

Somn usor!