Despre fericire

Nu am visat niciodata norisori roz si nu mi-am pierdut niciodata ratiunea pentru mai mult de o clipa. Nu am adulat zei prefacuti si nu m-am increzut niciodata in vorbe. Mereu am privit cu scepticism omul de langa mine, mereu a planat un semn de intrebare, o afirmatie muta asupra relatiilor de orice fel pe care am reusit sa le stabilesc.

Acum sunt fericita! De ce? Pentru ca nu reusesc sa fiu sceptica pana la bun sfarsit! Pentru ca nu reusesc sa enunt indoieli inrt-un mod lucid. Am incercat! Astazi mi-am dat seama ca pur si simplu nu-mi iese! Sunt fericita si... e un fapt atat de pur si de complex in egala masura incat logica mea inmarmureste. Iubesc! Sunt iubita! Am certitudinea ca fac ce-mi sta in putinta pentru a invata mai mult. Lucrez intr-o redactie. Ai mei sunt sanatosi si se inteleg. Am tot ce-mi pot dori si, mai mult de atat, am vise!

Pretuiesc fiecare clipa! Iubesc cu ardoare fiecare sarut! Musc cu nesat din fiecare rand citit si ma imbogatesc neincetat din povetele altora. Invat sa ascult! Invat sa apreciez! Invat sa pretuiesc! Sunt un om bogat, sunt o fericita a vietii!

Invat sa zbor!

Ma strange in brate, iar eu ma ridic usor ca pe poante si-mi simt corpul inert in mainile lui.
- Si atunci simt cu ardoare ca iubesc.-

In amintirea unor clipe eterne,

Diana