Fericirea indelungata seamana cu tristetea blanda.

Mi-a ramas in suflet ca un ghimpe o propozitie citita de curand pe un habar n-am care forum: "Fericirea indelungata seamana cu tristeta blanda." Cuvinte adanci, aruncate violent in haul sufletului meu, cuvinte arhetipale si vii deopotriva. Eu nu-mi doresc fericiri fara orizont, eu nu-mi doresc sa pun capul pe perna zambind mereu si mereu. Eu vreu zbucium, vreau inadins sa freamat, sa plang, sa frang, sa infrang. Vreau sa fiu departe, apoi aproape, sa fug de la tine si spre tine. Vreau sa plang pe plaje prafoase, arse si putrezite sub soare si apoi sa iubesc cu ardoare sub luni milenare. Nu mi-au placut povestile niciodata. Mi-l amintesc pe tata citindu-mi 1001 de nopti, mi-l amintesc interpretand replici si privind mirat la copilul care eram. Cu toate acestea, gandesc ca abia acum vreau sa treiesc din povesti si prin povesti. Vreau sa fac reportaje: vreau sa vorbesc despre mine, despre cele mai adanci firide ale simtirii mele prin fapte, locuri si oameni. Stiu ca mereu se vor gasi indivizi ce nu vor putea rezona cu mesajul meu, dar am un vis si nimeni si nimic nu ma poate face sa ma trezesc din el.

Beatrice spune ca sunt dependenta de relatii. Eu spun ca singura mea dependenta e nicotina si povestea. Si tocmai pasiunea pentru povestile-vieti ale celor din jur ma indeparteaza de fericirea indelungata sau tristetea blanda. Povestile nu sunt frumoase, niciodata nu au fost. Povestile au eroi, eroine si ...moarte. In povesti, raul e sanctionat cu moartea. Si de aici, moartea este intriga. In viata, moartea, thanatosul marcheaza putreziciunea.

Nu sunt deloc liniara in idei; imi permit sa gresesc. Sunt indulgenta cu mine. Imi dau ragaz de odihna. In ultima saptamana am facut o groaza de nimicuri pentru sufletul meu: Am avut timp sa filosofez cu Mihai timp de un pachet de tigari si-o limonada, am mers la Muzeul de Istorie, mi-am pus unghiute rosii si-am dat si-o fuga prin magazine. Am vorbit... am vorbit mult si nu de ajuns. Niciodata nu va fi de ajuns. Ma simt eliberata de vorbe si prinsa in mrejele lor.

Despre pasii spre viitoarea profesie nu vreau sa vorbesc. Spun doar ca am de ales intre 3 drumuri...

Trei drumuri ce duc spre povestea mea...