Schiţă de doi

Sunt bătrânei cu chica rară şi geacă de tifon. Te uiţi la ei şi te miri ce contrabandişti de viniluri au fost pe vremuri şi ce activişti reformaţi ai sistemului. Sunt tinere în tenişi, dresuri pastel, rochii netivite evocând elucubraţii franţuziste ce le pocesc mimica într-atât încât ai impresia că maxilarul le-o va lua din loc. Chelioşi cu aere de publicişti le dau ocheade. Le aprind ţigări rulate ştrengăreşte pe husa de laptop. Încheieturile tremură- Malacii au emoţii.

În acest decor trucat-intelectual al conferinţelor despre cinematografia politică, eu mă gândesc la tine. Aş putea fiu curtată de doi ochi pictaţi în albastru, două buze pline, ridate de chiştoace şi de-o minte de adolescent nebun în trup bărbătesc. Mi-e îngăduită o îmbrăţişare în acest decor. O strângere de mână. Fericire simplă. Tăcere grăitoare. Totul e posibil. Pasiuni tacite. Aşteptări ce alimentează mintea şi satisfac sufletul. Suflete mocnite. Trupuri dorite.

Dragul meu, ne vreau parte din toate decorurile acestea absurde.Vreau să traversăm parcuri, mall-uri, ţări. Să mergem la teatre, concerte şi conferinţe.

Aşa că las voluntar un loc liber în dreapta mea în caz că apari. Nu mi-aş îngădui să nu fac acest gest grăitor al dorinţei de noi. Voi pune două măsuri de cafea în filtru şi dublu de apă. Două pahare de vin şi două tacâmuri. Voi dubla aşteptarea şi mă voi ruja de două ori înainte de a te vedea. Dorinţa, în schimb, o voi împărţi la doi.

N-ai să lipseşti nicicând din schiţa mea de doi. Şi n-am să te ştiu nicicând îndeajuns de departe încât să nu mi te pot imagina lângă mine.