Drama mea spusa in mii de alte cuvinte.
Theos, uita-te in biblioteca.
Ai sa vezi cartea mea, un inel,
amintirea...
"Vocea umana" in mine. E toata literatura, sensul si non+sensul in povestea noastra.
vineri, 11 noiembrie 2011
joi, 10 noiembrie 2011
duminică, 11 septembrie 2011
lut
Le domina ploaia.Sunt vase de lut nearse, maloase de apa. Un element. Masura lui. Apa a dat forma blidului pentru ca apa sa-i urzeasca pieirea. Proportii. Proportii de apa. Blidul isi spune:" Lut si apa sunt. Prin apa ma voi intoarce si ma voi face lut."
"Pamant sunt si-n pamant ma voi intoarce"- nu-i doar legea fiirii; e si legea materiei:legea stiloului,pernei,geamului, mesei, fotografiei noastre, a pisicii si a mea.
Om de lut- Alexandrina Hristov
"Pamant sunt si-n pamant ma voi intoarce"- nu-i doar legea fiirii; e si legea materiei:legea stiloului,pernei,geamului, mesei, fotografiei noastre, a pisicii si a mea.
Om de lut- Alexandrina Hristov
miercuri, 24 august 2011
sâmbătă, 20 august 2011
Recenzie subiectiva
"Marea iubire a lui Sebastian"- Godot Cafe-Teatru
O piesa ce induce o stare, in care bariera intre dramaturg si rolul trunchiatal vietii acestuia e efemera, caci rolul unuia condinua simultan cu al celuilalt ca expresie a amorului. "Ai putea fi un amor."-ii spune Mihail Sebastian (M. Manole)femeii pe care o admira- Leny Caler (Rodica Mandache).
-"Eu visez. Te visez!"
-"Totdeauna, momentele mele de visare le-am plătit foarte scump."
(Dorul exista in mine de ani, e-un dor aproape patologic, cu siguranta distructiv si iremediabi. Astfel de stimuli, cum a fost piesa vazuta aseara, anesteziata intru totul realitatea palpabila in care-mi stavileam dorul. Am credinta ca si el imi poarta dor.)
"Corina : Si cum se cheama jocul dumitale ?
Stefan: Are mai multe nume, dar dumneata esti o fata cinica si de-aia razi.
Corina: Si ti-e frica de rasul meu?
Stefan: Nu. Se cheama Jocul de-a vacanta. Si se mai cheama jocul de-a uitarea. Si s-ar mai putea chema jocul de-a fericirea."-"Jocul de-a vacanta"- Mihail Sebastian
O piesa ce induce o stare, in care bariera intre dramaturg si rolul trunchiatal vietii acestuia e efemera, caci rolul unuia condinua simultan cu al celuilalt ca expresie a amorului. "Ai putea fi un amor."-ii spune Mihail Sebastian (M. Manole)femeii pe care o admira- Leny Caler (Rodica Mandache).
-"Eu visez. Te visez!"
-"Totdeauna, momentele mele de visare le-am plătit foarte scump."
(Dorul exista in mine de ani, e-un dor aproape patologic, cu siguranta distructiv si iremediabi. Astfel de stimuli, cum a fost piesa vazuta aseara, anesteziata intru totul realitatea palpabila in care-mi stavileam dorul. Am credinta ca si el imi poarta dor.)
"Corina : Si cum se cheama jocul dumitale ?
Stefan: Are mai multe nume, dar dumneata esti o fata cinica si de-aia razi.
Corina: Si ti-e frica de rasul meu?
Stefan: Nu. Se cheama Jocul de-a vacanta. Si se mai cheama jocul de-a uitarea. Si s-ar mai putea chema jocul de-a fericirea."-"Jocul de-a vacanta"- Mihail Sebastian
miercuri, 17 august 2011
La ora tarzie...
Duc o viata etans. Nu exista loc de simtire; de refugiu in simtire. Simtire… Acest atribut pe care-l revendicam candva si-a pierdut din sensul originar. Este pur olfactiv si kinestezic.Si-acum ma intreb… Eu? Cum ma definesc? Ce sunt ACUM?
Intalnesc zeci de persoane. Le intalnesc accidental, fara a le gasi, analizandu-le, vreun mobil in viata mea. Sunt, totusi, oameni la care fac apel mereu cand vorbesc despre trecut, dar a caror influenta nu o mai resimt. S-ar putea spune ca sunt autonoma sentimental, dar atat de putin ma mai desparte de prapastia vulnerabilitatii incat ma tem de izolarea mea, de bariera indoielnica pe care-am coborat-o intre mine si oameni... care a fost coborata intre mine si oameni.
Sunt doi ani de atunci. Am jurat eternizarea clipei… si etern am trait, traiesc si voi trai in amintire.
Ce sunt? Sunt credinta abrutizata a acelei clipe.
Ana-Diana
Intalnesc zeci de persoane. Le intalnesc accidental, fara a le gasi, analizandu-le, vreun mobil in viata mea. Sunt, totusi, oameni la care fac apel mereu cand vorbesc despre trecut, dar a caror influenta nu o mai resimt. S-ar putea spune ca sunt autonoma sentimental, dar atat de putin ma mai desparte de prapastia vulnerabilitatii incat ma tem de izolarea mea, de bariera indoielnica pe care-am coborat-o intre mine si oameni... care a fost coborata intre mine si oameni.
Sunt doi ani de atunci. Am jurat eternizarea clipei… si etern am trait, traiesc si voi trai in amintire.
Ce sunt? Sunt credinta abrutizata a acelei clipe.
Ana-Diana
marți, 31 mai 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)