N-am sa mai ning in asta dimineata obrazul meu inrouratin alte veri de lacrimi si inghetat in ger.
Omit sa mai simt deziluzii si prunci ce se zbat si urla metalic asemeni unei piulite suspendate intr-un clopot dogit.
N-am sa mai mint si n-am sa mai am Adevar.
Voi face front comun cu mediocritata si nu voi muri...
Retorica murdara! Mincinoasa! Nu-mi pot propune nimic, nu pot atinge nimic! Nimic? Un nume anume, Mallarmei i-ar spune NMC. Eu nu-i spun nicicum. Dar resimt si redau uneori Nimicul. Definirea lui? Inexistenta a ceva existent.
Simpla retorica... . Si eu ma invart, ca un copil sarac in jurul unei brutarii de mahala, cand pornesc spre a vorbi despre noi doi... .
Cine sunt? Nascuta la granita mamei cu tatal, a dorului de zbor cu teama de a nu-mi depasi conditia. Nascuta la granita dintre Arghezi si Bacovia, in spatiul lor din Sud de Bucuresti, cu strazi ba prea pline, ba pustiite de puzderii de umanoizi manjiti in saracia strazii.
El? E lut si apoi e omul... El e cel ce rade, cel ce scrie, cel ce sufera, injura si deplange... .Ochiul lui m-a nascut ca mit. Ochiului ii datorez existenta ochiului meu. Ochiul meu e in prelungire ochiului lui- Simt adesea funiile ce ne leaga. Suntem doi batrani ce plutim pe doua barci ce se poarta impreuna-n unduirea valurilor. Barca mea se inlantuie cu barca Lui prin aceeasi parama. Avem in navod acelasi peste-gigant ce va hrani mii de guri. Ne va hrani si pe noi cu speranta sau cu iluzie. Cand el adoarme, sleit de puteri, drag barca lui aproape si sar fara zgomot alaturi. Il descant, ii alung cu buzele mele sarea si iodul ce s-au facut una cu pielea... . Ii spun atunci puternic cum il iubesc, avand credinta ca ma aude. ...Cand ma intorc in barca mea, brusc mi-e dor. Dar stiu ca suntem purtati pe Cale de acelasi navod in care sa zbate un peste-gigant ce va hranii mii de guri, stiu ca barcile noastre sunt legate cu o parama groasa, iar gatul lui a purtat buzele mele, urechea lui a auzit soaptele mele... .
Acum ma gandesc ca acel timp in care-l stiu dormind imi reveleaza orizonturi mai largi.
Dorul de El imi da ca solda Iubirea de El.
Mi-e dor...
Omit sa mai simt deziluzii si prunci ce se zbat si urla metalic asemeni unei piulite suspendate intr-un clopot dogit.
N-am sa mai mint si n-am sa mai am Adevar.
Voi face front comun cu mediocritata si nu voi muri...
Retorica murdara! Mincinoasa! Nu-mi pot propune nimic, nu pot atinge nimic! Nimic? Un nume anume, Mallarmei i-ar spune NMC. Eu nu-i spun nicicum. Dar resimt si redau uneori Nimicul. Definirea lui? Inexistenta a ceva existent.
Simpla retorica... . Si eu ma invart, ca un copil sarac in jurul unei brutarii de mahala, cand pornesc spre a vorbi despre noi doi... .
Cine sunt? Nascuta la granita mamei cu tatal, a dorului de zbor cu teama de a nu-mi depasi conditia. Nascuta la granita dintre Arghezi si Bacovia, in spatiul lor din Sud de Bucuresti, cu strazi ba prea pline, ba pustiite de puzderii de umanoizi manjiti in saracia strazii.
El? E lut si apoi e omul... El e cel ce rade, cel ce scrie, cel ce sufera, injura si deplange... .Ochiul lui m-a nascut ca mit. Ochiului ii datorez existenta ochiului meu. Ochiul meu e in prelungire ochiului lui- Simt adesea funiile ce ne leaga. Suntem doi batrani ce plutim pe doua barci ce se poarta impreuna-n unduirea valurilor. Barca mea se inlantuie cu barca Lui prin aceeasi parama. Avem in navod acelasi peste-gigant ce va hrani mii de guri. Ne va hrani si pe noi cu speranta sau cu iluzie. Cand el adoarme, sleit de puteri, drag barca lui aproape si sar fara zgomot alaturi. Il descant, ii alung cu buzele mele sarea si iodul ce s-au facut una cu pielea... . Ii spun atunci puternic cum il iubesc, avand credinta ca ma aude. ...Cand ma intorc in barca mea, brusc mi-e dor. Dar stiu ca suntem purtati pe Cale de acelasi navod in care sa zbate un peste-gigant ce va hranii mii de guri, stiu ca barcile noastre sunt legate cu o parama groasa, iar gatul lui a purtat buzele mele, urechea lui a auzit soaptele mele... .
Acum ma gandesc ca acel timp in care-l stiu dormind imi reveleaza orizonturi mai largi.
Dorul de El imi da ca solda Iubirea de El.
Mi-e dor...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu