vineri, 5 martie 2010

In lipsa lui Adam

S-a oprit totul.
Sau m-am oprit in tot.
Gamba dreapta mi-a ramas suspendata-n coapsa.

Bratul mut.

Doar ochiul, ca un resort suspendat in invizibil se mai poarta-n balans
in nuditatea bizara de-o perfectiune sacra.

Sa fie o privire profana ce insfaca suflete?
Si cum as putea sa nu ma las absorbita de esteticul acesta nimicitor?
De-mi vei acoperi ochii, voi vedea cu sufletul…un zbucium ce mistuie.
…Tu, om nebun…nu te sfii de trupul gol ce aveai sa-l porti fara podoabe…
De nu iubeai o Eva ratacita careia sa-I privesti cu jing goliciunea
Si sa afunzi demoni virili in Dansa,
Iar Ea sa-I sperie, sa-I exorcizeze cu o unduire avida de foc in buze
…in trup…

Adame…Ti-e teama?
…Adame, ai pieit…?

Niciun comentariu: