Soarele e fitilul de foc din buza unei pipe
iar eu firimitura de tutun ce ma las maruntita in mainile stramosilor mei.
De-as fi vreo firimitura de tutun mai rebela, m-as strecura printre degete, poate-as zbura, poate-as cadea...
-M-as salva oricum de la incinerarea intr-un corn aristocratic pentru tutun.
Am sa ard! Funingini am sa ard cu imaginea unei mari gri
pe umeri,
pe pleoape.
Am sa ard!
Aici e un abandonul firii, abandonul Meu, in fata destinului, in fata dentinului Meu.
Un comentariu:
Toți ardem întru devenire și cei ce nu simt vor arde întru regres!
Trimiteți un comentariu