Nu ne-am facut niciun rau si nu ne-am fi putut face vreodata. De ce? Fiindca ne-am iubit. Fiindca ne-am regasit pentru un timp unul in celalalt, pentru ca buzele noastre s-au contopit pentru mai mult de o clipa, pentru mai mult de un pahar de vin, pentru mai mult de o iarna. Nu ne-am face niciodata niciun rau pentru ca nu ne-am putea impotrivi nicicand unei parti din noi.
E un gol nesfarsit ce imi amareste zambetul, o cautare in arhiva de stari. Cum eram eu fara tine? Cum eram eu acum un an? Stiu ca eram puternica! Ca intimidam si te intimidam! Ca atragam si te atrageam...
Imi reconstruiesc armura. Imi cambrez soldurile, imi pieptan migalos parul si imi port pieptul ca pe un blazon al feminitatii. Primesc atentia altor ochi, sarutarea altor buze, confirmari duioase si ... si nu am taria de a spune mai mult.
Nu-i iubesti, dragule, umerii. Te cunosc. Nu-ti uit vorbele. Le-am crezut fara a le cerceta si le voi mai crede... . Nu te judec. Nu am puterea. Vrei sa umpli un gol si il vei umple- Pentru ca tu nu pleci dintr-o relatie, iar ea nu va fugi asa cum am facut eu. Ti-am spus ca voi fugi... nu te-am mintit.
Te rog, nu-i spune de mine, spune-i ca o iubesti, piaptana-i si ei parul, arata-i Podul Sarului iarna, arata-i Bucurestiul de sus si du-o la un ceai. Dar nu o lasa sa puna mana pe ursuletul meu, pe umbra mea de pe pielea ta.
Poate ca pentru ea e mai bine sa iei numele dragostei in desert...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu