Lupta nu e purtata de barbati...

Un barbat care iubeste nu te lasa niciodata sa pleci. E litera de lege. Si nu te intreaba daca el este cel ce te face fericita. Si nu te intreaba daca nu cumva vrei un altul mai bun. Un barbat care te iubeste este pe zi ce trece mai bun pentru tine si daca simte ca tu tot ai dubii te apuca de umeri, te zdruncina, iti da fiori si apoi repeta intrebarea: "Mai bun de atat?". Atunci iti simti pielea in broboane se sare. Atunci simti ca mainile lui puternice sunt cele ce te-au capturat si te vor proteja pe veci.

Un barbat care te iubeste lupta. Ca un vanator. Esti prada lui si face totul pentru a te avea in gheare. Iti da tarcoale, se incovoiaza de furie cand un altul iti da ocheade si nu pleaca niciodata din preajma ta fara a se intoarce cu blazonul unei alte lupte castigate. Castigate pentru tine.

Acest barbat nu abandoneaza lupta atunci cand ii spui "S-a terminat!" si nu capituleaza in bratele alteia. Nu-ti spune noapte ca te va reintalni peste ani si ca veti avea copii si o casa ca in vise si-un caine si un dormitor cu tavanul spre stele. Si nu-ti spune pe veci ca abia atunci te va iubi. Sau ca te va iubi mereu chiar de va adormi langa o alta.

Un barbat care te-a iubit vreodata si care, totusi, face toate acestea, e un barbat care te iubeste si astazi sub masca. E barbatul tau-copil care nu s-a deprins inca cu lupta si nu a dobandit inca puterea.

Sa-l astepti? Sa induri? O, nu... Viata-i prea scurta. Si el a fost abia prima picatura de cucuta presarata pe buza ta de jos. El a fost abia inceputul corvoadei de a fi femeie.

Pentru femeile ca mine, lupta nu e purtata de barbati...