Nu vrem să fim marfă pentru export!

        Devize, oratorie, like-uri, share-uri, verzi şi uscate pentru... pentru un vot în plus în visteria noastră, unul în minus în a lor. Matematică elementară pentru fraierit poporul. Îşi motiveză cu toţii clişeismul şi eşecul politic prin guvernarea ţării într-o perioadă critică, prin opţiunea de a-şi asuma misiunea modernizării statului prin reforme în principalele sectoare ale vieţii publice şi ale economiei. Auzi la ei: "perioadă" critică. De mai bine de două secole tot în stadiul critic suntem, iar aleşii noştri îţi asumă riscul temerarului de a aduce o schimbare.       

        Eschişerul politic e trasat clar: nu ştim ce vrem, ştim că ne opunem celorlalţi şi ştim că apărăm România europeană, independenţa justiţiei şi responsabilitatea bugetară. Ne vrem europeni! Şi, era să uit, statul de drept. Şi pe el îl apărăm cu surle şi tobe. Definit pentru români, de către români, pe picior, în curse de avion plătite din bani publici şi de pe bancheta din spate a maşinilor fascuoase. Şi asta nu e tot.  

       Impozite, taxe, accize. Cresc toate proporţional cu demersurile intrării definitive şi irevocabile în UE, ca într-o căsnicie de compromis în care intri şi nu mai ai cum să ieşi. Da' las' pe 'ăi mai mari de la mese rotunde că ştiu ei să ne gestioneze cu brio problema insuficienţei locurilor de muncă, a pib-ului abia citibil, a creditelor neperformante, a credibilităţii externe scăzute şi, poate, bine-voiesc să ne dicteze şi o variantă de reformă constituţională mai acătării. Ne importă ei materia cenuşie. Şi pe noi ne lasă în dorul lelii şi într-o perpetuă hibernare a minţilor rămase în ţară.  

          Ce vreau să spun cu toate astea? Că e frustrant să doarmă o ţară întreagă. Am văzut că nu pică candelabrele din Casa Poporului dacă se aud una-două sforăituri, am văzut că nu pică niciun cartof din vreo ţeapă dacă se guvernează prin moţiuni şi apar peste noapte apartenenţi ai vreunor partide de care nu a auzit nici surdu' şi nici mutu', am văzut că schimbarea şi evoluţia au fost rara avis într-un ring politic de alienaţi. Dar nu ne putem bizui pe providenţă pentru un viitor mai bun şi nici nu trebuie să fim marfă pentru export pentru o Europă întreagă, uitând de România.