De parca ar fi trecut muntii si marile peste noi...de parca ar fi lasat urme, de parca m-ar fi julit stancile pe la coate si as mai avea inca pe talpi nisipul...
De parca mi-ai fi spus-o si nu am auzit-o. Cu aceeasi voce, cu acelasi accent, cu acelasi tremur si aceeasi tragere nesatula din tigara.
De parca ai putea cuantifica toata caldura din ochii mei si mi-ai putea incadra in nuante buza de jos dupa ce o muscai...
De parca ea ar fi ca mine, de parca el si el si ei ar fi ca tine...
De parca am fi trecut peste. Ne mai vedem si acum. Cand si cand ne mai strangem la piept. Cand si cand ne mai vorbim ca pe vremuri. Iti spun de ei, imi spuvrei ce este mai bun pentrui de ea. Cica nu ma place, nici tu nu ii placi pe toti. Dar nu din vanitate, ci pentru ca vrei ce este mai bun pentru mine. Eu o plac. E frumoasa si simpla. Nu trebuie decodificata, nu trebuie elogiata si mangaiata pe tample ca mine. Are clavicule proeminente. Si picioare lungi. Sanii...despre sani nu pot spune nimic, nici tu nu mi-ai vorbit. In schimb, mi-ai vorbit de dorul tau de mine, de setea ta de a vorbi cu mine si despre tine.. .Despre ea, doar, din optica dorului de mine.
Despre ea imi vorbesti prin dorul de mine... de mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu