23.55

Am fost o viata om-scut.
Si-am stiu sa-mi indeplinesc menirea.
Am stiut sa primesc cu demnitate lancii care adesea mi-au patruns pana-n maduva, pana-n nucleul fiintarii.
Mi-am purtat apoi rana sub alt scut si-am fost in ofensiva. Am capatat putere.
N-am iubit decat o data. -o singura lupta infranta- o singura reduta.

Cel mai mare viciu? Sinceritatea! Sunt naiv de sincera!
Punct vulnerabil? Cred uneori ca pot invinge "pe cont propriu" si ma insel.
Defect 1? Complic pana la abstractizare totul.
Defect 2? Ajung foarte greu sa iubesc. Iubesc foarte putini oameni. Dar ii iubesc pana la sacrificiu.
Dorinta? Sa fiu o pana. Sa las un semn: discret, estetic si vesnic.

:)Mi-am pecetluit Libertatea

:)Mi-am pecetluit Libertatea, oameni buni!

Franturi de idei

In fiecare dimineata, cu aceeasi incapatanare apare soarele.
In fiecare seara, dispare.
Iar eu cu acelasi nesat ma indop lacoma cu idei pestilente,din zori si pana-n seara. Iar noapte nu dorm. Le rumeg pasional si de descos in mii de alte idei ramificate. Apoi incep o zi noua...
Simt nevoia sa ma tavalesc ca un snitel in pilitura de idei ce-o port cu mine. Sa ma umplu de imbracamintea- obsesie a ideii si apoi sa ma arunc in tuciul incins pentru a ma preface intr-un snitel autentic de culoarea uleiului incins.
Pisica-mea se agata de grinda casei de papusi din amintirea mea. Nu am amintiri clare din copilarie. Nu-mi amintesc copilaria. Nu am amintiri de cand stateam in Giurgiului. In prima mea amintire plang si musc din pumni. Vad spatele blocului in care locuiesc, unde acum imi parchez masina, intesat in pubele de gunoi si-l vad si pe unchimiu si Dacia albastra cu autenticul catelus de plus chinezesc al carui cap se misca in luneta, care imi spune ca in acel bloc voi locui. Dau sa fug, plang. Apoi mi-l amintesc pe strabunicul meu care-mi spunea basme in germana, cartofii prajiti cu branza rasa ai Maiei (strabunica) si, ca intr-un tablou al memoriei  vad cea mai frumoasa familie de nasi, adevarati parinti spirituali ai inocentei mele. (Ma trezesc din fantasme si gandesca la faptul ca inocenta mea s-a volatizat odata cu indepartarea imaginii lor.)
In gradinita aveam o personalitate de fier. Mi s-a erodat, coclit, ruginit cu timpul. Liceul i se atribuie obliteratia a ceea ce eram. Trebuie sa inchei degraba acest pasaj. Nu-i timp de regrete.
Mi s-a intamplat odata, sub efectul unei lecturi - Bestiar- Cortazar- sa-mi visez mainile, picioarele, hainele mancare de iepuri grasi, laniferi in timp ce corpu-mi era paralizat si- mi era imposibil sa fac vreun gest de impotrivire. Sunt prada ideilor contagioase. Imi sunt propria prada.

Seara buna!

Nu uit...

La multi ani, fiule risipitor...

Habar n-am de mine

   Habar n-am de mine. Doar vertebrele care dor imi mai amintesc de forma mea, doar parul dezordonat pe care-l innod cu dintii pentru a auzi scasnetul in cutia de rezonanta ce-mi e gura. Doar fierbinteala resimtita a picioarelor si vinetiul translucid al mainii mele stangi.
   Habar n-am de mine...Cand imi deschid bratele simt lutul tau cum mi se frange pe corp ca un mulaj increat. Cand ma ridic pe varfuri, corpul mi se face de guma si se lasa absorbit de tine ca intr-un vortex. Cand incerc sa ma regasesc, ma pierd de casa, ma las condusa de vant pe strazi inguste, intortochiate, voit neatenta pentru a-mi fi imposibil sa gasesc drumul inapoi.
   Habar n-am de mine... In schimb, te-as recunoste pe tine dintre mii, chiar daca te-am vazut o singura data cu ochii, cu gura, cu trupul. Stiu ca ai parut de noduri de navod si ochii de mare si... mai stiu mirosul gutuilor coapte si-a nucilor in zahar. Parfumul coniacului din sticlutele rotunjite pe care le tineai in biblioteca printre carti... te-as recunoaste, desi, n-am habar de mine.
   Stii, mi-ar placea sa fiu pictata in timp ce beau potiuni dulce-ametitoare ce-mi fac ochii limpezi, sticlosi, patrunzatori. Sa fiu ancora-femeie aruncata de barbat in mare- ancora ce are sa opreasca corabia si timpul.
   Habar n-am. Imi place balansul lenes al barbiei tale. Esti proaspat barbierit. Maxilar lat, obraji usor supti, fruntea incrancenata. Amintirile nu si-au estompat contururile. Aveai o pata pe spate- spuneai ca-ti poarta noroc; si o galaxie de alunite.
Amintirile au cosmosul propriu.
Habar n-am de mine...

Nu sunt facuta nici pentru a fi citita, nici pentru a fi placuta. Exist pentru a ma manifesta in forma mea cea mai pura, departe de constrangeri, departe de voi toti cei ce purtati in ochi judecata nedreapta, hula, mania. Traiesc pentru a-l cunoaste pe cel ce are sa-mi fie egalul intors si cu care voi refonda intregul. Mi-e dor, dragule, de poezie, de pasiune. As lua acum fraiele in maini si as soroci destinului calea pe care sa o apuce. As fi un despot luminat si crunt. Nu ai ridica privirea, nu ai indrazni sa fugi, caci ai sta inclestat in chelicerele mele, prins in propriile tale stangacii...

Frica primei nopti de primavara

O suma gaudica de frici, o miza prea mare: libertatea utopica de-mi despleti parul, de a-mi lasa bratele pe umerii Lui si capul sprijinit de tampla Cerului.

Aduna frica de lumina cu frica de a-mi tine mintea treaza, receptiva la fiecare vartej al dezolarii.

Aduna cel mai inalt sunet cu murmurul stins...

Pune la olalta frica de a privi moartea in ochi si frica de a ma privi prin ea. 

Un rezultat sunt eu. Un rezultat necalculat inca.

Da-mi o tigara si posibilitatea de a nu te intelege

Mi-e teama ca gandesc in imagini si ca gandurile-imagini nu-mi pot fi sterse de implorari guturale sau de lacrimi, cu atat mai putin de amenintari.

Sunt vulnerabila dar ma autoeduc.

Caut compania oamenilor puternici, ma lipsesc de insi reflexivi si vadit cunoscatori de suflete, ma arunc din calea melodramelor caci traiesc una si imi este destul.

Ipocrizia cea mai mare: sa spui ca ierti! Niciodata nu o vei face, chiar ascet de-ai fi. E scris in mostenirea ta morala, a insului alienat, indepartat de conditia de sfant, alietat si aruncat in pacat.

Nu mai sunt om de doua zile. Am devenit un animal predominand instinctual diurn si in totalitate ideatic nocturn. Sunt prinsa intre contradictii monstruase si imperative hilare. 

Iubesc, urasc, ma revolt, succes, cadere, nevoie, constinta, fiinta, viata, moarte, viitor.

Nu pot defini nimic. Musc din perna.

Neftis ma priveste. Pisica asta are suflet. Asta simt. Asta vad.

Tremur spasmotic. Mi-e tema. Imi place cafeaua si intunericul. Vreau sa fumez. Si sa il intalnesc sa–l strang in brate desi prin asta mi-as calca masochist orgoliul in picioare si nu m-as mai putea in veci pretinde un om puternic.

Ma conving sau ma mint ca sunt numai tertipuri strigatele sale de ajutor spre a fi aproape de mine, de noi. 

E calaul fericirii mele.E cel ce m-a invatat sa plang, sa musca, sa urlu. E prima mea cadere de calciu. Prima noapte nedormita. 
De ce ma sperii continuu? De ce ma sperii iarasi? 
De de dracu nu am devenit imuna cu timpul? De ce dracu nu sunt cu adevarat asa cum ma pretind- putenica?

Imi frig tamplele. Sa tratez de depresie cu multa ciocolata si cafea. A naibii cadere. Al naibii mod de a iubi!
Sa frang pietre, sa ma doara, sa fac sa-l doara! Simt nevoia sa ies sa alerg, sa trantesc usa... sa fug spre mine pentru a ajunge la esenta. Si, poate, la intelegere. Da-mi Doamne, farama de intelegere, de posibilitate de decriptare a tot ce mi se intampla. Suferinta eterna ori pasagera- ce o fi?! Nu ma inrobii, Doamne, acestor amintiri negre, nu mi le inocula in constinta! Am un an greu. Foarte greu. M-am luptat cu iubiri-blestem, am invins, cred, m-am luptat cu propriile-mi limite...acum lupt cu fricile... Herculean indeplinesc munci initiatice, car jugururi initiatice... Imi vine in minte poliloghia literar-critica a lui Steihardt despre purificarea prin suferinta.... De-ar fi sa fie, sunt pe cale sa ajung beatificata...

Ce haos e in mintea mea. Soarta. A lupta cu soarta. Ce stiti voi?! Ce stiu eu?! Mi-e greu sa recunosc sa nu stiu care-mi va fi urmatorul pas. Ma vreau stapana pe situatie.Vreau sa-mi simt muschii incordandu-se ca atunci cand fac tractiuni. Vreau sa-mi vad vinele dilatate inraurindu-mi mainile stravezii. Vreau sa ma fac mai puternica, impenetrabila si frumoasa. Si sa inving. Sa am fericire.

Ma inec intr-o cafea mai neagra decat cerut in nopti fara luna...

22:25

gesturi absurde

rihtus de hienă

amintiri mai vechi decât mine strivesc.

Conştinţe.

-damnata mea conştinţă a ah-urilor şi a of-urilor mute.

Irişi lăptoşi în tâmple iluzorii 

îmi cer cu voci sumbre să le devin muză 

să le absolv de grotesc. 

eu le spun că mă tem.

ca e frig şi e vaiet şi hău în teluric. 

-nu pot să cobor printre ele.

Nu ma chemaţi în stăfundul fiinţei lumii 

Eu vreau

 ochi limpezi să văd

 voci suave sa cânt...

Oftat prelung...