Ma apasa ideea de cadere. De propria mea cadere generata de "fara rost" si inefabil. Sunt fractiuni de secunda in care am viziunea mainilor mele prelungite spre oameni, agatandu-se obsedant, lasciv, smintit de hainele lor, de glezne si solduri. Si simt disperare. Am reusit si sa-mi provoc singura astfel de imagini, devenind incarcerata in propriul meu macel... cat "fara rost" exprimat stangaci in cuvinte...
3 comentarii:
Schite
Mi-esti aspru critic, Cezar. Si-ti multumesc pentru asta.
Profund uns cu simplitate... Mie mi se pare incredibil... ca o frantură suspendată de simțire...
Trimiteți un comentariu