Innodata de mana…
Ma porti la brat spre un taram brazdat de corabii surde
-Nervi-mi se atrofiaza si dor de atata mutenie
si atata culoare difuza sub apa…-
M-a porti ca si cand as fi surzenia ta si amprenta de val…
ma porti innodata de mana…
Uneori uiti ca sunt acolo…nauc ma cauti…
…ma mai agat de cate o idee de-a ta,
-in felul acesta opun rezistenta…
Si-ti amintesti atunci ca ma ai prinsa de mana;
ca m-am facut una cu pielea ta…
Sunt valul unei rochii ereditare pe care mi-a fost frica sa o port
…sau poate asa m-am obisnuit sa cred;
-n-am stiut niciodata ce sunt… asa cum nici tu nu ai stiut.
Doar cand imi infig valul, ce se face gheara in pielea ta,
…ma afli, ma vezi…si simti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu