...

Nu sunt argint viu, nu sunt particula browniana, insa ma consider preponderent energica si extrovertita. De unde pana unde am ajuns sa fac aceasta afirmatie ce nu are de-a face cu niciun topic abordat pana acum. . .
- El e un mizantrop, legat la ochi (sau mult prea clar pentru a-l putea eu intelege prin sistemul meu alambicat de gandire), nihilist, narcisist, inalt, slab si... Si-mi place! Intrebarea cu adevarat socanta este Cum de-mi place?! e o curiozitate.
Mizantropia creeaza o aura si nu, nu e lipsita de sentiment. Ar putea fi conditia geniului. Ma socheala si ma incanta capacitatea mea de a scinda spatiul lui, spatiul ingradit de el, privilegiu al unei vieti de stingher.
+E un om atat de sincer...- de ce? fiind ca nu a gasit un prilej pt. a nascoci fabulatii.
Si-a creea de unul singur urbea lui de manifestare si acum cauta sa raporteze socialul la aceasta. + Un nefericit- nu va reusi niciodata. Dar, ce incantare sa bei o bere in dreapta unui astfel de om... Sa-ti vorbeasca afectuos si plin de ingaduinta despre naivitatea cu care oamenii construiesc biserici sau despre ratiunea impletita cu sentimentul. Ca despre-un roman de amor, el vorbestre despre stele... o poezie a Universului, a stiintei...Stiintei ce i s-a dat, naiv, valenta de religie.

Si-mi place acest om...
Si nu gandim deloc la fel.
Si numai eu il vad romantic...
(...ii spun asta)
Si ma combate mereu.
Si-l simt mai puternic decat mine- ma face sa-mi las pe pamant genunchii si arma... sa ma transform in femeie calina si firava...
Sa nu mai lupt.