Balaceanca este destinatia tuturor
mintilor ratacite si a limanelor de negasit. Nu exista gura sloboda care sa nu
foloseasca toponimul cu pricina, fara vreo forma de imperativ si vreo aluzie la
integritatea psihica a subiectilor. Ba vine vreun Becali, ba vreun Dumitru
Dragomir, ba ca sa fie treaba treaba, vreun personaj din “clanul” Moculestilor
si arunca cu vorbe si iar vorbe.
Balaceanca este un sat din Comuna
Cernica, la mai putin de 20 de km de Bucuresti, dar edificator este sa spun ca
odata ajuns aici pleci cu o alta optica despre lume. Traversezi sudul
Capitalei, dai nas in nas cu un colos edificiu al ortodoxismului- Manastirea
“Duminica Sfintilor Romani”-, iti desfeti simturile cu miasma groapei de gunoi
Glina asezonata cu damful de Abator si poposesti, mai apoi, cu stoicism, in
ceea ce multi invoca: Balaceanca.
Doamne, mare ti-e
gradina si multi nebuni ii sar gardul...
Printre nebuni se
numara in ziua de astazi si jurnalisti in cautare de sensational.
Am vrut sa stiu ce se afla dincolo
gardul de beton si sarma ghimpata a Spitalului de Psihiatrie Eftimie
Diamandescu. La numarul de telefon gasit pe internet am sunat timp de doua zile
in care nimeni nu s-a obosit sa ridice receptorul. Apoi, viceprimarul satului
din perioada 2000-2008, nea Vasile, mi-a oferit un alt numar de contact, de
unde o asistenta intepata mi-a facut legatura cu Eugen Sandu, actualul manager.
Mi-a fost refuzata din start vizita in spital, iar motivul invocat a fost ca nu
sunt angajata unui trust media si ca pot oricand sa vand materialul realizat.
De asemenea, mi s-a spus ca in institutia sanitara au intrat alti jurnalisti in
moduri mai putin ortodoxe: au sarit gardul sau au pretins ca vor sa-ti interneze
vreo ruda cu mintea in pustiu. Imaginea spitalului a fost, de asemenea, afectata
prin articolele din presa ilustrate cu imagini din alte spitale. Eugen Sandu
mi-a spus sa revin cu un telefon in doua zile, pentru ca in acest timp el sa
obtina din partea Consiliului Judetean Ilfov acceptul pentru reportaj.
Gardul spitalului - de netrecut
Nici dupa doua zile nu mi s-a
permis accesul in spital. De aceasta data mi se spunea verde-fatis ca articolul
meu (nu peretii jupuiti si geamurile lipite cu scoci care se vedeau de cealalta
parte a gardului) ar afecta imaginea spitalului. Nu puteam elucida misterul
decat confruntandu-ma cu el, asa ca, precum spune si vorba, pe-aci mi-e drumul.
La chioscul din centrul comunei, vizavi de intrarea in spital un barbat de vreo
40 de ani bea cu nesat bere sprijinit alene de navete de plastic. Vanzatorul de
la buticul din colt imi spune ca
“insetatul” ar fi o sursa buna de informatii daca vreau sa aflu mai multe
despre e spital- Barbatul este ingrijitor in “lumea de dincolo de gard”. Alcoolul
nu dezleaga mereu limba, asa ca don’ ingrijitor ne-a zis sa-l lasam in plata
Domnului ca nu-i din sat si n-are habar de spitale, nebuni si alte matrapazlacuri.
Istoria Balaceanca
prin viu grai
Nea Vasile a fost viceprimarul comunei Cernica timp de opt ani din 2000 pana in 2008, pentru ca in 2009 sa se ocupe
de administratia Gospodariei Comunale.
L-am gasit la poarta ingijindu-se
de o catea ce abia nascuse in sant. De la el am aflat ca trei sferturi din sat
lucreaza sau a lucrat in spital si s-a confruntat cu problemele sanitare de
acolo. Pana in 2009,cand Aura Istrate era directoarea economica a spitalului,
cele cinci pavioane erau intr-o stare mult mai buna. De atunci si pana acum,
administrarea a fost intr-un talmes-balmes continuu deoarece s-au schimbat
multi manageri intr-un timp relativ scurt.
Ce se ascunde acolo?
Inainte de anii ’90 exista un
pavilion numit “La Decret” unde erau inchisi detinuti politici. Acestia nu
sufereau de boli psihice, ci de boala regimului. Se bucurau de vizite, mancare
mai buna si de bariera gardului de beton ce ba ii proteja de propaganda, ba ii
contamna la o camaruta mica, un pat de metal si-un blid de mancare adesea rece.
Dupa ’90 se zvonea in sat ca ar fi fost internati in pavilionul “La drogati”
oameni instariti de prin fosta securitate. Printre acestia se numara si fiul
cascadorului Sobi Csech care a fost internat in urma cu vreo 6 ani, dupa cum
sustine “Bunica”, asistenta pensionara a spitalului.
Femeile sunt mai
violente decat barbatii
“Bunica” povesteste ca in noptile
de garda era responsabila de 100 de bolnavi care, nu de putine ori, erau
violenti. Pacientii erau intr-o stare de hibernare mai mereu. Le era
administrat tratamentul cu precizie: 12 pastile dimineata, 9 seara. In ultima
perioada li se dadeau numai calmante: “cu doua diazepame erau blanzi. Nu mai
erau bani pentru a le fi administrat tot tratamentul”. Asistenta pensionara
spune ca femeile erau mult mai agresive decat barbatii.
Ex-viceprimarul povesteste ca in
prima zi de Paste s-a trezit cu o nebuna in wc-ul din curte. Sarise gardul de
beton, isi zdrelise coapsele in sarma ghimpata si tipa de mama focului ca n-are
chiloti si ca nu poate iesi. Tanti Sanda, sotia lui nea Vasile, i-a adus fetei
chiloti. Si cu chiu cu vai a reusit sa o scoata din wc. “Era tinerica, asa ca
voi… maxim 23 de anisori” povesteste omul.
|Pretul unui zambet:
un leu
“Se mai aud tipete cand ii lasa pe
afara, dar ne-am obisnuit de-o viata.” – spune nea Vasile. Bolnavii de la
Balaceanca cer un leu. Un leu inseamna o paine sau o cafea de la chioscul din
centrul satului care are tejghea si de cealalta parte de gardului. Pe vremuri
se vindea acolo si alcool. Cu timpul, li s-a interzis.
Cimitirul
satului se invecineaza cu gardul din spate al spitalului. Numesc
"gard" doua placi de beton sparte acoperite cu sarma ghimpata. Tineri
cu priviri confuse, batrani nebarbieriti, cu totii tunsi chilug sau cu suvite
innodate si purtand capoade ponosite umbla printre cruci si cersesc. Pretul
zambetului lor: un leu.
Dragoste si trei
copii
Ea, bolnava
psihic. El- betiv. Ce i-a unit? Un
sentiment, am spune, paradoxal, in cazul lor: Iubirea. Au trei copii si se
iubesc de pe vremea cand erau internati. Prima data a iesit el din spital, se
vindecase de viciul alcoolului si isi crestea copilul in timp ce sotia era inca
sub tratament. Cei doi si-au intemeiat o familie, au o casa si se iubesc. Sotia
merge constant in spital pentru internari scurte, dar, in cazul lor, iubirea a
fost panaceul spre un nou inceput.
In spital
s-au mai nascut copii, povesteste nea Vasile. Acestia erau dusi la centrul de
plasament din Balotesti si aveau sa nu afle niciodata cine le sunt parintii si
unde s-au nascut. Iubirea nu e fructul interzis la Balaceanca.
"Bunica" povesteste ca doi tineri bolnavi se iubeau mereu pe banca
dinspre poarta spitalului ziua in amiaza mare.
Sarbatorile in spital
Bolnavii
pot fi luati acasa de rude. Cei mai multi dintre ei, in schimb, sunt uitati
pentru vecie in sanatoriul insalubru. De sarbatori, masa le este ceva mai plina:
primesc cadouri de la Ministerul Sanatatii si de la diverse organizatii. Putini
sunt cei care nu uita ca a fi bolnav psihic nu inseamna a nu mai fi.
Istoria Spitalului
Balaceanca: La granita dintre "gura satului" si atestarea istorica
Mai tot
satul spune ca spitalul ar fi fost construit pe mosia Domnitei Balasa. De ce s-a schimbat numele spitalului
in 2011 din Spitalul de Psihiatrie Domnita Balasa in Spitalul de Psihiatrie
Eftimie Diamandescu am aflat de la istoricul local Nicolae Ciotoran.
Acesta a
facut o pasiune din a studia istoria Comunei Cernica in care s-a nascut. In
1830 a fost pentru prima data atestata in documente localitatea Balaceanca.
Pana in 1820, satul a fost in intregime parte din proprietatea unui anume
Balaci, pentru ca mai apoi, mosia sa-i revina cu Iordache Balescu. Acesta ii
vinde proprietatea lui Eftimie Diamandescu.
Trebuie
stiut faptul ca boierul grec Eftimie Diamandescu a fost primarul municipiului
Bucuresti in 1870. Un mare filantrop, Diamandescu a construit biserica si
scoala satului, iar, mai apoi, un azil de infirmi. Dupa razboi, acest azil era
locul in care ranitii isi
duceau batranetea in liniste. In testament, boierul a mentionat ca lasa mosia
Balaceanca in a administratia Primariei pentru ca in acest fel sa fie
intretinuti batranii si elevii fruntasi ai comunei.
Testamentul Boierului Estimie Diamandescu intocmit la 4
iulie 1893
“ Mosia mea Balaceanca din judetul Ilfov, va fi
dotata de veci pentru
intretinerea Azilului infiintat pe mosie la anul
1980, sub absoluta ingrijire aconsoartei mele
Sophia, cat va trai, dispunand de tot venitul anual, din venitul mosiei se va
intretine Azilul, dandu-se fiecaruia cate o
paine pe zi, locuinta, hrana, lemne si cate 5lei pe luna de persoana, numarul
azilenilorva fi pe cat va exista venitul total al mosiei,preferindu-se tarani
de pe mosia Balaceanca care Azil va purta numele de“ Azilul Diamandescu” si
daca dupa vremi venitul anual al mosiei se va mari, se va inmulti si numerul
azilenilor infiintandu-se chiar in casele propietate, intretinerea azilului, a
scolei ai a Sfintei Biserici fondata la anul 1844, vor fi administrate de sotia
mea cat va trai, fara a da compt la nimeni,
avent intrensa tota confienta, se va numi un ingrijitor cu leafa de 1200 lei pe
an avend si locuinta in Azil, 2 servitori a cate 320 lei pe an, avend amendoi
locuinta in azil, si pentru repararea ecareturilor se va cheltui pe fie-care an
cata 1000 lei si de va cere trebuinta si mai mult, tinendu-se in buna stare;
“La 1 octombrie 1900 s-a inaugurat deschiderea Azilului pentru infirmi
“Diamandescu “ din Balaceanca, judetul Ilfov.
De la azil la Spital
de Psihiatrie
Din 1930,
s-a infiintat Sectia de Vagabonzi in care erau inchisi pentru carceriu
prostituate, homosexuali, s.a. Pe o perioada delimitata, acestia munceau in folosul
comunitatii pe terenul din apropierea spitalului care, ulterior, a devenit
ferma spitalului Balaceanca. Pe aceasta structura, mai tarziu, a aparut si
Sectia de Psihiatrie.
Comunistii i-au
schimbat numele
Un spital
de renume nu putea purta numele unui boier in vremea muncitorimii si a
proletcultismului. Asa ca din anii '50 Spitalul de Psihiatrie Balaceanca a
tinut locul numelui de rezonanta boiereasca.
Odata cu Epoca de Aur, mai multe spitale sunt
arondate ca sectii a spitalelor din Bucuresti. Printre acestea si Spitalul
Balaceanca, ce intra sub admistratia Spitalului Noua din Bucuresti alaturi de
alte spitale care fusesera parte din mosia Domnitei Balasa. De aici provine
talmes-balmesul prin care Spitalul Balaceanca a fost numit temporar "Domnita
Balasa".
Comunismul spala
istoria
Balaceanca este o bucata de
istorie. Graieste prin case boieresti vechi, printr-o biserica minutios
pictata, prin clopotnita pe care sa vad incrustate numele boierilor din sat si
prin scoala ce are sute de ani de istorie.
Spitalul
din Balaceanca trebuia sa poarte un nume dupa Revolutie. Autoritatile i-au
spus: Spitalul de Psihiatrie Domnita Balasa. Din ce considerente? Poate pentru
ca istoria era o piatra de moara prea grea pentru cei ce detineau pe atunci
sceptrul puterii. Sau poate pentru ca s-a produs o confuzie… .
Domnul
Nicolae Ciotoran a reusit in 2011 sa obtina schimbarea numelui institutiei. Un
act crestinesc- pentru ca, in felul acesta, testamentul boierului Eftimie
Diamandescu este respectat si, in egala masura, un act de importanta nationala:
un nume este o piedica in calea uitarii istoriei.
Balaceanca- nu este inspiratie de injurii si de
baliverne!
Balaceanca este bucata de istorie!
