Viata mea e o opera de manufactura.
De 20 de ani muncesc neintrerupt: innod, tai, cos- pentru ca mai apoi, sa descos.
Prima data mi-a fost pus in mana acul - il manuiam cu iscusinta.
Apoi am invatat sa brodez vise, ochi migdalati, zambete, gradini, poduri, copii si astrii.
Am cusut broderii pe faldurile rochilor ereditare si in diademele fetelor. Am impodobit chipuri si, apoi, am inchinat rugaciuni de multumire. - Eram un copil fericit si cresteam frumos.
La 7 ani am facut primul nod. Pe atunci se rupea cea mai frumoasa dintre rochiile mele ereditare. Imi tremurau mainile, imi tremura barbia. Emotia lua forma primei caderi de calciu. De 13 ani tot peticesc rochia de atunci, rochia unor lacrimi, a unor credinte si a visului de a fi din nou ca in vremea in care faceam primii pasi.
Barbia imi tremura si acum cand prind in mana acul sa cos ruptura, cand iau faldurile si le innod.
Rugile mele de atunci au luat forma unei iubiri ce ma alina acum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu