Balaceanca- Istorie in sarma ghimpata sau PRIMUL MEU REPORTAJ

Balaceanca este destinatia tuturor mintilor ratacite si a limanelor de negasit. Nu exista gura sloboda care sa nu foloseasca toponimul cu pricina, fara vreo forma de imperativ si vreo aluzie la integritatea psihica a subiectilor. Ba vine vreun Becali, ba vreun Dumitru Dragomir, ba ca sa fie treaba treaba, vreun personaj din “clanul” Moculestilor si arunca cu vorbe si iar vorbe.

Balaceanca este un sat din Comuna Cernica, la mai putin de 20 de km de Bucuresti, dar edificator este sa spun ca odata ajuns aici pleci cu o alta optica despre lume. Traversezi sudul Capitalei, dai nas in nas cu un colos edificiu al ortodoxismului- Manastirea “Duminica Sfintilor Romani”-, iti desfeti simturile cu miasma groapei de gunoi Glina asezonata cu damful de Abator si poposesti, mai apoi, cu stoicism, in ceea ce multi invoca: Balaceanca.

Doamne, mare ti-e gradina si multi nebuni ii sar gardul...

Printre nebuni se numara in ziua de astazi si jurnalisti in cautare de sensational.

Am vrut sa stiu ce se afla dincolo gardul de beton si sarma ghimpata a Spitalului de Psihiatrie Eftimie Diamandescu. La numarul de telefon gasit pe internet am sunat timp de doua zile in care nimeni nu s-a obosit sa ridice receptorul. Apoi, viceprimarul satului din perioada 2000-2008, nea Vasile, mi-a oferit un alt numar de contact, de unde o asistenta intepata mi-a facut legatura cu Eugen Sandu, actualul manager. Mi-a fost refuzata din start vizita in spital, iar motivul invocat a fost ca nu sunt angajata unui trust media si ca pot oricand sa vand materialul realizat. De asemenea, mi s-a spus ca in institutia sanitara au intrat alti jurnalisti in moduri mai putin ortodoxe: au sarit gardul sau au pretins ca vor sa-ti interneze vreo ruda cu mintea in pustiu. Imaginea spitalului a fost, de asemenea, afectata prin articolele din presa ilustrate cu imagini din alte spitale. Eugen Sandu mi-a spus sa revin cu un telefon in doua zile, pentru ca in acest timp el sa obtina din partea Consiliului Judetean Ilfov acceptul pentru reportaj.

Gardul spitalului - de netrecut

Nici dupa doua zile nu mi s-a permis accesul in spital. De aceasta data mi se spunea verde-fatis ca articolul meu (nu peretii jupuiti si geamurile lipite cu scoci care se vedeau de cealalta parte a gardului) ar afecta imaginea spitalului. Nu puteam elucida misterul decat confruntandu-ma cu el, asa ca, precum spune si vorba, pe-aci mi-e drumul. La chioscul din centrul comunei, vizavi de intrarea in spital un barbat de vreo 40 de ani bea cu nesat bere sprijinit alene de navete de plastic. Vanzatorul de la buticul din colt imi  spune ca “insetatul” ar fi o sursa buna de informatii daca vreau sa aflu mai multe despre e spital- Barbatul este ingrijitor in “lumea de dincolo de gard”. Alcoolul nu dezleaga mereu limba, asa ca don’ ingrijitor ne-a zis sa-l lasam in plata Domnului ca nu-i din sat si n-are habar de spitale, nebuni si alte matrapazlacuri.

Istoria Balaceanca prin viu grai

Nea Vasile a fost viceprimarul comunei Cernica timp de opt ani din 2000 pana in 2008, pentru ca in 2009 sa se ocupe de administratia Gospodariei Comunale.

L-am gasit la poarta ingijindu-se de o catea ce abia nascuse in sant. De la el am aflat ca trei sferturi din sat lucreaza sau a lucrat in spital si s-a confruntat cu problemele sanitare de acolo. Pana in 2009,cand Aura Istrate era directoarea economica a spitalului, cele cinci pavioane erau intr-o stare mult mai buna. De atunci si pana acum, administrarea a fost intr-un talmes-balmes continuu deoarece s-au schimbat multi manageri intr-un timp relativ scurt.

Ce se ascunde acolo?

Inainte de anii ’90 exista un pavilion numit “La Decret” unde erau inchisi detinuti politici. Acestia nu sufereau de boli psihice, ci de boala regimului. Se bucurau de vizite, mancare mai buna si de bariera gardului de beton ce ba ii proteja de propaganda, ba ii contamna la o camaruta mica, un pat de metal si-un blid de mancare adesea rece. Dupa ’90 se zvonea in sat ca ar fi fost internati in pavilionul “La drogati” oameni instariti de prin fosta securitate. Printre acestia se numara si fiul cascadorului Sobi Csech care a fost internat in urma cu vreo 6 ani, dupa cum sustine “Bunica”, asistenta pensionara a spitalului.

Femeile sunt mai violente decat barbatii

“Bunica” povesteste ca in noptile de garda era responsabila de 100 de bolnavi care, nu de putine ori, erau violenti. Pacientii erau intr-o stare de hibernare mai mereu. Le era administrat tratamentul cu precizie: 12 pastile dimineata, 9 seara. In ultima perioada li se dadeau numai calmante: “cu doua diazepame erau blanzi. Nu mai erau bani pentru a le fi administrat tot tratamentul”. Asistenta pensionara spune ca femeile erau mult mai agresive decat barbatii.

Ex-viceprimarul povesteste ca in prima zi de Paste s-a trezit cu o nebuna in wc-ul din curte. Sarise gardul de beton, isi zdrelise coapsele in sarma ghimpata si tipa de mama focului ca n-are chiloti si ca nu poate iesi. Tanti Sanda, sotia lui nea Vasile, i-a adus fetei chiloti. Si cu chiu cu vai a reusit sa o scoata din wc. “Era tinerica, asa ca voi… maxim 23 de anisori” povesteste omul.

|Pretul unui zambet: un leu

“Se mai aud tipete cand ii lasa pe afara, dar ne-am obisnuit de-o viata.” – spune nea Vasile. Bolnavii de la Balaceanca cer un leu. Un leu inseamna o paine sau o cafea de la chioscul din centrul satului care are tejghea si de cealalta parte de gardului. Pe vremuri se vindea acolo si alcool. Cu timpul, li s-a interzis.

            Cimitirul satului se invecineaza cu gardul din spate al spitalului. Numesc "gard" doua placi de beton sparte acoperite cu sarma ghimpata. Tineri cu priviri confuse, batrani nebarbieriti, cu totii tunsi chilug sau cu suvite innodate si purtand capoade ponosite umbla printre cruci si cersesc. Pretul zambetului lor: un leu.

Dragoste si trei copii

            Ea, bolnava psihic. El- betiv.  Ce i-a unit? Un sentiment, am spune, paradoxal, in cazul lor: Iubirea. Au trei copii si se iubesc de pe vremea cand erau internati. Prima data a iesit el din spital, se vindecase de viciul alcoolului si isi crestea copilul in timp ce sotia era inca sub tratament. Cei doi si-au intemeiat o familie, au o casa si se iubesc. Sotia merge constant in spital pentru internari scurte, dar, in cazul lor, iubirea a fost panaceul spre un nou inceput.

            In spital s-au mai nascut copii, povesteste nea Vasile. Acestia erau dusi la centrul de plasament din Balotesti si aveau sa nu afle niciodata cine le sunt parintii si unde s-au nascut. Iubirea nu e fructul interzis la Balaceanca. "Bunica" povesteste ca doi tineri bolnavi se iubeau mereu pe banca dinspre poarta spitalului ziua in amiaza mare.

Sarbatorile in spital

            Bolnavii pot fi luati acasa de rude. Cei mai multi dintre ei, in schimb, sunt uitati pentru vecie in sanatoriul insalubru. De sarbatori, masa le este ceva mai plina: primesc cadouri de la Ministerul Sanatatii si de la diverse organizatii. Putini sunt cei care nu uita ca a fi bolnav psihic nu inseamna a nu mai fi.

Istoria Spitalului Balaceanca: La granita dintre "gura satului" si atestarea istorica

            Mai tot satul spune ca spitalul ar fi fost construit pe mosia Domnitei Balasa.           De ce s-a schimbat numele spitalului in 2011 din Spitalul de Psihiatrie Domnita Balasa in Spitalul de Psihiatrie Eftimie Diamandescu am aflat de la istoricul local Nicolae Ciotoran.

            Acesta a facut o pasiune din a studia istoria Comunei Cernica in care s-a nascut. In 1830 a fost pentru prima data atestata in documente localitatea Balaceanca. Pana in 1820, satul a fost in intregime parte din proprietatea unui anume Balaci, pentru ca mai apoi, mosia sa-i revina cu Iordache Balescu. Acesta ii vinde proprietatea lui Eftimie Diamandescu.

            Trebuie stiut faptul ca boierul grec Eftimie Diamandescu a fost primarul municipiului Bucuresti in 1870. Un mare filantrop, Diamandescu a construit biserica si scoala satului, iar, mai apoi, un azil de infirmi. Dupa razboi, acest azil era locul in care ranitii  isi duceau batranetea in liniste. In testament, boierul a mentionat ca lasa mosia Balaceanca in a administratia Primariei pentru ca in acest fel sa fie intretinuti batranii si elevii fruntasi ai comunei.

Testamentul Boierului Estimie Diamandescu intocmit la 4 iulie 1893

“ Mosia mea Balaceanca din judetul Ilfov, va fi dotata de veci pentru
intretinerea Azilului infiintat pe mosie la anul 1980, sub absoluta ingrijire aconsoartei mele Sophia, cat va trai, dispunand de tot venitul anual, din venitul mosiei se va intretine Azilul, dandu-se fiecaruia cate o paine pe zi, locuinta, hrana, lemne si cate 5lei pe luna de persoana, numarul azilenilorva fi pe cat va exista venitul total al mosiei,preferindu-se tarani de pe mosia Balaceanca care Azil va purta numele de“ Azilul Diamandescu” si daca dupa vremi venitul anual al mosiei se va mari, se va inmulti si numerul azilenilor infiintandu-se chiar in casele propietate, intretinerea azilului, a scolei ai a Sfintei Biserici fondata la anul 1844, vor fi administrate de sotia
mea cat va trai, fara a da compt la nimeni, avent intrensa tota confienta, se va numi un ingrijitor cu leafa de 1200 lei pe an avend si locuinta in Azil, 2 servitori a cate 320 lei pe an, avend amendoi locuinta in azil, si pentru repararea ecareturilor se va cheltui pe fie-care an cata 1000 lei si de va cere trebuinta si mai mult, tinendu-se in buna stare; “La 1 octombrie 1900 s-a inaugurat deschiderea Azilului pentru infirmi “Diamandescu “ din Balaceanca, judetul Ilfov.

De la azil la Spital de Psihiatrie

            Din 1930, s-a infiintat Sectia de Vagabonzi in care erau inchisi pentru carceriu prostituate, homosexuali, s.a. Pe o perioada delimitata, acestia munceau in folosul comunitatii pe terenul din apropierea spitalului care, ulterior, a devenit ferma spitalului Balaceanca. Pe aceasta structura, mai tarziu, a aparut si Sectia de Psihiatrie.

Comunistii i-au schimbat numele

            Un spital de renume nu putea purta numele unui boier in vremea muncitorimii si a proletcultismului. Asa ca din anii '50 Spitalul de Psihiatrie Balaceanca a tinut locul numelui de rezonanta boiereasca.

             Odata cu Epoca de Aur, mai multe spitale sunt arondate ca sectii a spitalelor din Bucuresti. Printre acestea si Spitalul Balaceanca, ce intra sub admistratia Spitalului Noua din Bucuresti alaturi de alte spitale care fusesera parte din mosia Domnitei Balasa. De aici provine talmes-balmesul prin care Spitalul Balaceanca a fost numit temporar "Domnita Balasa".

Comunismul spala istoria

            Balaceanca este o bucata de istorie. Graieste prin case boieresti vechi, printr-o biserica minutios pictata, prin clopotnita pe care sa vad incrustate numele boierilor din sat si prin scoala ce are sute de ani de istorie.

            Spitalul din Balaceanca trebuia sa poarte un nume dupa Revolutie. Autoritatile i-au spus: Spitalul de Psihiatrie Domnita Balasa. Din ce considerente? Poate pentru ca istoria era o piatra de moara prea grea pentru cei ce detineau pe atunci sceptrul puterii. Sau poate pentru ca s-a produs o confuzie… .

            Domnul Nicolae Ciotoran a reusit in 2011 sa obtina schimbarea numelui institutiei. Un act crestinesc- pentru ca, in felul acesta, testamentul boierului Eftimie Diamandescu este respectat si, in egala masura, un act de importanta nationala: un nume este o piedica in calea uitarii istoriei.

Balaceanca- nu este inspiratie de injurii si de baliverne!

Balaceanca este bucata de istorie!