Clopote dogite, preavechi- precum esti,
rasuna preludiu al sfarsitului
cum mori, cum te zbati si cum inca slavesti
dogma fiirii, a rasaritului.
Iubite, e noapte, si-i teama
nutresti la bezna, ma infrunti si te infrunt
Tu-mi ceri sa ascult cantus mortifer, cantus nostrum.
Ascult.
Un abandon mut in pernele patului nostru.
doi fosti iubiti, doi clovni la curte.
Ce suntem oare si ce-am fost?
apari, te rog,
raspunde-n umbre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu