vineri, 31 ianuarie 2014

S-a găsit ac de cojocul cântărilor bisericeşti



Cine s-ar fi gândit că va veni timpul în care un ţambal va rivaliza cu Gloria in Excelsis Deo, cu bazantina ortodoxă sau cu noul val de gospel? Şi nu-i vorba doar de ţambal în povestea de faţă, ci şi de un grai de vrăbioară răguşită cu madulare bolnave (o să vă convingeţi că nu spun baliverne).

Daniel Dinescu este numele lui. (Zău, că nu ştiu dacă are casă la Corbeanca sau dacă a vazut Piaţa Universităţii în pragul vreunui Crăciun). N-are chip cioplit şi nici gura spurcată. E poet şi cântăreţ. Pune îndreptarul ortodox pe versuri şi preaslăveşte din zori şi până-n zori la cumetrii fel de fel. :)) Am putea spune că s-a găsit ac de cojocul cântărilor bisericeşti sau s-a născut un fenomen pe undeva prin vestul ţărişoarei noastre. (Şi nu, nu tot ce vine din vest e bun, au trecut vreo 25 de ani de când s-a dovedit că nu-i la locul ei gândirea asta.)

Şi-i place omului frumosul, îi plac maşinile scumpe, ochelarii de soare de fiţe, cămăşile roz, burtana dolofană, gelul de păr folosit fără zgârcenie şi, colac peste pupăză, a pus piciorul pe pământul sfânt de la Hollywood. (crezând că e holy)

Pe pagina de Facebook e baştan, băiatul, dar în suflet e curat ca lacrima. Face PR pentru Doamne-Doamne mai ceva ca BOR-ul  şi ca cele mai şmechere firme de PR din lume (asta, poate, pentru că are un client omniprezent şi omnipotent).

Iată-l în toată splendoarea:


O, şi să vedeţi câtă carismă AICI



Niciun comentariu: