România e codaşa Europei. Sistemul de guvenare, investiţiile, sistemul bancar, infrastructura, totul în România se confundă cu negura. Niciun sens în aparenţă.
Nu ne încredem în vot, nu suntem mulţumiţi de salarii, nu avem pensii, nu trăim, abia dacă vieţuim. Şi cu toate astea, tinerii îşi mai iubesc ţara! Poate pentru că aşa au fost învăţaţi de părinţi, poate pentru că nu au avut posibilitatea de a emigra şi ar fi fost un exerciţiu mult prea dificil să-ţi huleşti neîncetat ţara. Şi, tinerii ăştia despre care vorbesc, nu se încred ca turmele la păscut în ciobănaşul care ştie el tot şi toate, tinerii ăştia sunt conştienţi că o ştampilă pe buletinul de vot nu schimbă gloata. Schimbă, cel mult, ciobănaşul cu altul mai rotofei şi cu limba mai slobodă. Că, doar, ne uităm peste umăr şi vedem clar cum stă treaba. Omul de rând îşi mătură coteţul sau pupă-n dos, că aşa-i la noi frumos.
În tot acest peisaj, sunt la îmbogăţiţi peste noapte...Dumnezeu cu mila Lui să-i poată număra. Nişte scorţoşi îndopaţi pentru care o genuflexiune e sport extrem, iar eticheta pomezeşte frumos caracterul. Niciun şfanţ nu ar arunca pentru măturătorul de la colţ căruia şi lui îi dictează moştenirea genealogică că-i timpul să-şi ia nevastă, să-şi facă un copil. Da' n-are cu ce, sărmanu'. Femeia îi trebuie nuntită, luată de la mă-sa, dusă într-o casă, copilul hrănit şi îmbrăcat, că statul stă pe loc şi abia de-ţi dă 42 de lei să-i iei copilului o banană.
Cu optimism, Iulian deszăpezeşte Bucureştiul, în timp ce Alex îi duce cu maşina personală pe oamenii nevoiaşi la gară, la spital, la rudele ce au nevoie de un ajutor. Benevol. -fără a aştepta mai mult decât un mulţumesc şi o strângere de mână, fără a contoriza faptele bune şi a aştepta ca omenia să îi propulseze în vreun post sau să îndeplinească valenţele vreunei reclame personale.
Iulian a curăţat trotuarele Bucureştene cu lopata. Piaţa Operei, Bulevardul Carol, Piața C.A. Rosetti și Calea Moșilor, Baba Novac şi străzile adiacente. Cu drag de ţară şi spor. I s-au alăturat şi alţi voluntari, a venit presa să îl filmeze, s-au scris articole. Ce nu s-a auzit este că omul ăsta aşa a ales el să manifesteze. Nici el nu e mulţumit, nici el nu are buzunarul îndestulat, dar el este Om. Nu s-a automatizat şi încă speră la o schimbare venită din rândul oamenilor. Ce-i drept, cu o deszăpezire nu se face România virtoasă, dar această deszăpezire poate sta drept exemplu.
Alex Bobes este un alt vizionar al unei lumi mai bune, mai frumoase. Rămâne în ţară pentru că pe buletinul lui e tricolorul. Pentru că îi e drag de oamenii aştia îndobitociţi de sistem şi, când îşi vede mâinile puternice, îşi spune că poate face ceva pentru ei. Alex avea speranţa că prietenii lui se vor mobiliza şi îl vor ajuta să facă un bine proporţional cu entuziasmul lui. Dar aceştia s-au dat în lături. TAXI GRATIS, proiectul lui, presupunea timp, bani, dăruire şi maşină. Se gândea să plătească, ca salariat, pe cineva din banii lui pentru ca, cot la cot cu el, să transporte oamenii ce nu îşi pot permite să comande un taxi. "E uşor să faci rău", spune el. Şi, pentru că niciodata nu a optat să se culce pe o ureche şi nu a conceput ca dorinţele lui să nu devină realitate prin forţe proprii, a ales să facă bine de unul singur. Pe lângă job, chiria pe care şi el o plăteşte şi cheltuielile aferente oricărui tânăr, în viaţa lui există şi TAXI GRATIS.
TAXI GRATIS este un proiect umanitar, care vine în ajutorul oamenilor cu probleme financiare şi medicale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu