Băi, e clar! A bătut gongul maturităţii şi a dat seriozitatea peste mine. Mi-am propus să slăbesc şi nu am rămas cu propunerea în sac. Mi-a fost scris în frunte ca înainte de împlinirea a 21 de primăveri să învăţ, în sfârşit, să folosesc maşina de spălat, să îmi fac patul şi să gătesc salată fără să îmi tai toate degetele. Nu îmi vine să cred că s-au întâmplat toate astea. Mi-am mai propus eu şi altele, dar au rămas la stadiul de propunere. Acum lucrez la stil, dicţie, postură, toleranţă şi stimă de sine şi...
Acestea fiind spuse, trebuie menţionat că am planuri mari de copil mare. Voi învăţa să gătesc ( GĂTÍ, gătesc, vb 3. Tranz. A face, a prepara mâncare (prin fierbere, prăjire etc.)! Pe princiul <Make a pie for your guy!>, voi învăţa să gătesc! Cine ştie, până mă deprind cu spartul ouălelor, tăiatul verdeţurilor şi domolitul flăcării de la aragaz şi, între timp, apare şi guy-ul. Şi, poate, mă îndrept fără nicio ezitare spre momentul primei plăcinte gătite slavă iscusinţei mele. Mai mult de atât, voi face cumva şi voi fuma mai puţin! Substitui eu cu ceva mai deştept şi mai puţin nociv nenorocita asta de nicotină! Îmi cumpăr pantofi la fiecare pachet de ţigări nefumat. Asta ar însemna să fac şi din portbagajul maşinii lui tata tot dulap de pantofi, nu de alta, dar maşina mea e ticsită de papucei, ghetuţe, prostiuţe.
Şi să vorbim despre gătit. Azi mi-a pus singură pe grătarul cu bulină roşie şi striaţii o bucată de piept de pui. A sfârâit, mi-a dat palpitaţii. Au ieşit aburi denşi, mirositori, am dat să fug. Bunica mea mi-a spus că e normal ce se întâmplă. Că nu moare nimeni de la o friptură. Mai că am crezut-o. M-am convins de-a dreptul abia când friptura a ajuns în farfurie printr-o minune înfăptuită de providenţă prin mâinile mele. Era potrivit de sărată, de pătrunsă, de arătoasă.
Mai că aş repeta şi măine cascadoria asta cu sutienul de pui pe grătar. Dau un acatist până mâine. Aşa se întâmplă când femeia se pune singură la cratiţă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu