Confundăm libertatea cu exercitarea unui unic drept şi el mărginit. Acela de a ne alege momentul în care să executăm ordinele. Şi ne imaginăm că fidelitatea într-o relaţie ne leagă la ochi, ne pune ştreangul de gât şi capul la bătaie. Pe naiba! Să fii fider presupune să admiri şarmul frumoasei de vizavi şi să o doreşti tot pe iubita ta. Să iubeşti înseamnă să îi vorbeşti frumoasei fără să te înroşeşti ca un crevete opărit şi fără să te bâlbâi ca un bleg. Când intri într-o relaţie nu închizi ochii şi te laşi purtat de partener, ci analizezi perspectivele drumului vostru comun alături de el. Odată ce devii pasiv, rândunica de lângă tine îşi ia zborul spre alt păsăroi.
Astăzi am fost o chestie browniană albastră aiurând despre ce e bine şi ce e rău, destre cum îţi construieşti singur fericire şi despre cum fericirea trebuie mâncată tacticos cu linguriţa pentru dulceaţă. Şi, fireşte, cheseaua de fericirea e suficientă chiar dacă este mică. Astăzi am vorbit mult de dragul de a mă asculta şi de a-mi cosmetiza cumva tristeţea, frustrarea. Sunt zile în care te trezeşti de dimineaţă şi îţi spui că eşti pregătită pentru un nou început. Te arunci asupra primului suflet ce pare a vibra în acelaşi tempo cu al tău. Te îndrăgosteşti de ipoteze prea puţin plauzibile, te încrezi în semne, adormi cu buzele încleştate şi îţi imaginezi umerii prinşi în stânsoarea braţelor lui. Freamăţi în vis. Scrii despre freamăt. Apoi, îl trăieşti.
Şi, apoi, te trezeşti. Şi devii o chestie browniană albastră aiurând despre fericire ca despre o carte apocrifă contestată de multi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu