Personaj naiv, caut poveste

Copilă în corp de femeie cu şolduri late şi depresiuni cu măiestrie sculptate. Copilă ce expiră tutun cu o mimică bizară pe chip. Copilă cu nostalgia primei dimineţi cu miros de cafea şi umeri acoperiţi de cămaşă cu nasturi pe partea dreaptă. Copilă de lut şi de duh. 

Schiţez personajul cu scrupulozitate: Îi pudrez obrajii şi fruntea în cărămiziu-domol, îi îndulcesc încheieturile, umerii şi gâtul în vanilie şi lavandă, iar părul... părul i-l las să jongleze nebun cu vântul. Pe fata asta, pe copila asta de lut şi de duh, o voi face personajul meu naiv. Îşi va căuta singură povestea dincolo de hotarul tangibil al iubirii unui unic bărbat. Va învăţa paşii lenţi şi tempoul unui vals al aducerilor aminte, va aiura narcotic în umbre şi vibe-uri de tehno, va descânta cu buricele degetelor coaste bărbăteşti şi clape de pian, apoi ecoul atâtor diafane muzici o va tulbura într-atât încât va căuta liniştea. 

O va găsi în braţele unui povestaş avid de inspiraţie. Ea îi va fi copilă, amantă, mama. Toate cu un singur preţ. Acela de a o face parte din poveste. Să o scrie în cele mai iscuite cuvinte, să o descânte în cel mai literaturizat mod. Venus de piatră pe piedestalul creaţiei şi îndrupare de carne cu suflu şi zvâc în mâinile artistului.

"Eşti mai frumoasă în realitate. Iar realitatea e mai frumoasă ca năzuirea."- îi va spune el. Îi va lua palmele într-ale lui, le va face căuş şi va sorbi nectar zeificat. Limba lui va pecetlui linia vieţii ei. Nervurile toate se vor curma când vor întalni limba lui...

De atunci, povestaşul a devenit scribul credincios al copilei de lut şi de duh.